Începând cu titlu și coperta, volumul care poartă semnătura Vasilicăi Grigoraş ,,Simple Adorații: Impresii de călătorii; Haibun-uri”, Editura PIM, Iași, 2020 invită cititorul la un popas agreabil spre lectură, îl captivează de la primele pagini și-l îmbie să tot zăbovească răsfoind pagină cu pagină. Acest lucru ni-l confirmă și poeta, scriitoarea, eseista Florica Pățan: „Citind cartea, avem senzația că Vasilica Grigoraș a urmat îndemnurile din lecturile lui Mark Twain, în sensul de a explora, a visa și a descoperi, rezultatul fiind pe măsura așteptărilor – trăiri emoționale intense, cunoștințe noi integrate în sistemul propriu de cultură și, finalmente, această carte de suflet, cu viziuni largi, generoase, caritabile, despre oameni, lucruri, monumente, ca și cum mintea nu poate să-și întrerupă acea călătorie, iar autoarea ne conduce vizual, cognitiv și afectiv pe traseele deja cunoscute ei, reconstituind, retrăind, continuând într-un fel călătoriile”.
Cartea de adnotări despre călătorii în timp și în spațiu este o mărturisire a autoarei, venită din ,,tolba inimii”, cu acea gingășie lirică, ca și cum însuși un trimis celest îi îmbracă în haină de sărbătoare cuvântul, ce ne poartă spre anii inocenței, ai mirosului de ,,mamă”, ai dorului de Dumnezeu.
Proza volumului este ,,presărată cu poeme de inspirație japoneză (haiku-uri) și tristihuri, ceea ce în literatura niponă poartă numele de haibun”. Astfel descrierile de călătorie spuzite, pigmentate cu fragmente, ipostaze poetice dau plusvaloare volumului și îl fac mai captivant.
Prefațată de trei personalități literare, Florica Pățan, Pr. Marcel Miron și Georgeta Petre, cu o rigurozitate de apreciat, volumul se bucură de o reală încărcătură emoțională a lectorului. „Vasilica Grigoraş ştie să transmită, cu emoţie, adevăruri universal valabile, starea de creştere a fiinţei pe drumul imaginar al înţelegerii spre tărâmul comun, situat în sfera idealului şi sensibilităţii multora dintre noi.” (Ana Urma)
Vasilica Grigoraș, o scriitoare complexă, abordează diferite genuri și specii literare, ceea ce o situează printre penele ascuțite ale vremii.
Revenind la volum, autoarea iubitoare de călătorii, mai ales a pelerinajelor, ne-a împărtășit stările și sfințenia locurilor. ,,O călătorie este întotdeauna un album de imagini pe pelicula ochiului şi a minţii, iar o carte despre călătorie este scrisă mai întâi în inimă”.
Amintiri ce se revarsă tumultos peste ani și ani: ,,val de amintiri –/ foşnetul proaspăt de vânt/ zburdând pe alei. Clipele se înşiră ca mărgelele de toate culorile în colierul vieţii. Imagini ale unor frânturi de viaţă, amintiri, încă foarte vii de când am început să deschid ochii spre lume şi să cunosc familia, oamenii și satul în care creşteam. Aş putea spune că am crescut precum un vlăstar fraged la umbra pomului roditor, MAMA”.
Scriitoarea Vasilica Grigoraș, cu duioșie își descrie copilăria alături de cei dragi. Mama fiind cea care i-a sădit sămânța bună pentru un rod bogat. Mama, prin exemplul său a învățat-o hărnicia, învăţătura şi credinţa. Autoarea mărturisește că a citit undeva că „un copil este ca un copac; dacă se strâmbă de mic, nu se mai poate îndrepta”. Este convinsă că mama ei a știut acest lucru şi a avut grijă să-și crească drepţi copiii. Pentru acest lucru, cu pioșenie și adorație autoarea îi spune: „îţi mulţumesc MAMĂ!” și aievea: Chipul mamei -/ sfântul talisman pentru/ întreaga viaţă”. (Te port în suflet mamă dragă)
Credința i-a fost mereu reazăm Vasilicăi Grigoraș. Filonul creștin, bine înfipt încă din pruncie, și-a păstrat puritatea. Cartea parcurge etape existențiale, de la naștere la maturitate. Timpul i-a arătat frumusețea, curățenia și profunzimea satului românesc, graiul și portul țăranilor noștri. (Satul, sufletul românului)
Descoperim în carte descrierea unor locuri unice în felul lor, atât prin peisajele naturale cât și prin adâncimea credinței ortodoxe strămoșești din toate colțurile binecuvântate ale țării noastre. Dobrogea, Vrancea, la mănăstirile nemțene, la cele din Bucovina, Moldova, până în Maramureș. Nu a lipsit Tara Făgărașului, cu Șinca Veche, Sâmbăta de Sus, Prislop de unde a primit binecuvântarea Părintelui Arsenie Boca, numit și Sfântul Ardealului. Fiecare cu tainicul său, Vasilica prin aceste drumeții/pelerinaje a atins norii cu mâna bucuriei și luminii printr-un lung șir de rugăciuni necontenite.
„Autoarea reușește să dea sens de vacanță peregrinărilor sale, atentă să capteze, să absoarbă şi să interiorizeze tot ceea ce ochiul pământeanului ar putea insera pe retina sufletului… Astfel, obiectivele trecute în revistă sunt descrise în așa fel încât să te simți într-o stare ubicuă, purtând, cum altfel, statutul asumat la începutul lecturii: turist, vizitator, pelerin. Toate cele relatate primesc o atenție distribuită în mod egal, din punct de vedere descriptiv… Ele stârnesc dorința de a nu-ți afla liniștea până nu atingi, nu doar cu spiritul, acele artefacte, ca nevoie a plinătății persoanei umane. Dacă nu ai această împlinire, ai bucuria de a te găsi în fața unor adevărate lecții de istorie sau de geografie, și, spre bucuria mea ca duhovnic, de adâncă spiritualitate și trăire creștină autentică.” (Pr. Mircea Istrătucă)
Fișa sa de autor de la sfârșitul volumului, autoare a peste 15 volume și peste 20 de volume colective şi antologii, precum și referințele critice aparținând unor nume sonore ale literaturii, culturii și spiritualității române, completează profilul scriitoarei Vasilica Grigoraș.
Vasilica Grigoraș o prezență necesară în istoria literară! În Grădina Maicii Domnului, autoarea își ridică ruga spre Maica Sfântă, pentru normalitate, iubire și iertare, ca o mărturisitoare a credinței ortodoxe. Acum, avem nevoie mai mult ca niciodată de întărirea în credință, ca împreună să fim mărturisitorii lui Hristos.
——————————–
Mariana GURZA
Timișoara
7 decembrie, 2020