MOTTO:
,,Cea mai prețioasă călătorie este aceea către sufletul nostru , către noi înșine, călătorie ce o facem în singurătate” .
Mircea Eliade
Viorel Birtu-Pîrăianu, autor a mai multor volume, ne oferă cu generozitate un nou volum de versuri, intitulat Printre gânduri desculțe, Editura Singur, 2017.
Cine este Viorel Birtu-Pîrăianu? ,,Un om ce de o viaţă încearcă să trateze trupul şi sufletul/ sau poate sunt o pană ce visează pe o coală albă,/ nu sunt nici far şi nici lanternă/ sunt doar o scânteie/ viaţa mea e o pagină deschisă pentru cei ce vor veni…”. Scrie pentru a putea respira, locuiește pretutindeni și nu se regăsește nicăieri.
În volumul Printre gânduri desculțe, Viorel Birtu-Pîrăianu nu ne oferă poeme, ci ne comunică stări, subliniază scriitorul Ștefan Doru Dăncuș. Fiecare text este scris cu multă profunzime, autorul folosind cea mai nobilă substanță a ființei sale. Conceptul de ființă a fost abordat de filozofi încă din antichitate, aprofundat și de poeți, și privit din diverse unghiuri, ca un proces al activității și de mișcare a minții. Pentru Georg Simmel, ființa implică schimbare, devenire. Definită și ca substanță de scolasticii realiști, se ajunge la o ultimă realitate. Poetul Viorel Birtu-Pîrăianu își lasă în text gândirea procesată, preocupat de problematica profundă existențială. Mergând pe urmele lui Blaga, caută, cuprins de taine, ,,starea dumnezeiască” , prin trăiri profunde și sacre. ,,În fond poetul implică o trăire profundă, dramatică și sacrală (N. Steinhardt) în călătorii <<pe țărmurile>> labirinturilor și în căutarea lui Hölderlin”.
Gândurile sunt ale noastre, dincolo de noi. Metafora îi îmbracă gândul, dar îl lasă desculț într-un univers plin de taine.
Ca medic se confruntă cu durerea lumii, trăiește fiecare clipă alături de cei care sunt în suferință. Nu are o poezie veselă. Scrisă în stil modern, are o muzicalitate aparte. Se simte zbaterea pentru fiecare secundă, pentru fiecare respirație.
Obosit de cenușiu, de tărâmuri pe care ajunge prin imaginația fecundă, dă impresia că este îngenunchiat de nori, dar mereu renaște spiritual atingând stelele.
Ascuns printre gânduri desculțe, lovit de tăcerea cuvintelor, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu rătăcește în timp, căutând răspunsuri. Transformat într-un cui, se lasă lovit regăsindu-se pentru o clipă în țărâna timpului….
…m-am așezat în țărâna timpului / închinându-mă /atunci am știut…/eram păcătosul rătăcit pe pământ. (Cuiul)
Își caută calea ca un creștin cutremurat și străin de o lume străină …fugit la periferia lumii unde a găsit pe o masă /…o cruce /m-am ridicat din cenușă/găsisem calea/drumul către mine/pășind către cer.(Calea)
Ca un strigăt, eul poetului își strigă singurătatea, obosit de mersul anotimpurilor. Aflat mereu între tărâmuri, năucit de lumina cerului, simte durerea vorbelor aruncate pe pereți/în splendoarea unei lumi/ rătăcite pe alt tărâm.(Tărâmul)
Privirea se confundă cu marea pe coperta timpului. A semnat cu sânge pe masa unde a pus un pahar și o pană mânjită de gânduri.
Ruga îi dă putere poetului Viorel Birtu-Pîrăianu să meargă mai departe. Un poet smerit ce a înțeles comportamentul omului religios (homo religiosus) și universal mental, care se raportează mereu la Ființă. Pentru Mircea Eliade sacrul are o valoare universală. Omul religios este, pentru Eliade și pentru mulți creatori, omul sacru.
Un pustnic îmi vorbise odată de harul și de menirea profetică a medicului, care se împletește atât de bine cu menirea poetului… Medicul, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu, în curbura obosită a coloanei timpului, se roagă și mulțumește pentru ce i-a fost dat. Există și la autor sublima sacralizare a condiției poetului modern. Deși obosit, este convins că ,,rugăciunea este prezenţa lui Dumnezeu în toţi şi în toate.” (Rugă)
…..
am obosit
să mă sprijin de tine, Doamne
încerc să merg drept
trupul e greu
coloana e frântă
genunchii mă dor
de umilința zilnică
cu fruntea în țărână
mă las ție…
Drumul iubirii este un zbor nesfârșit. Nu putea lipsi tematica celui mai frumos sentiment, împletind muguri de iubire pe care îi va împrăștia pe cer să lumineze calea
îndrăgostiților. (Drumul iubirii)
Autorul, parafrazând un clasic, este ca ,,o pasăre de o desăvârşire nepământeană, care evadează din tărâmul său celest şi soseşte în această lume” desfătându-ne.
Pe cerul vieții, poetul Viorel Birtu-Pîrăianu și-a desenat sufletul. Alături de prieteni, de cei dragi. Volumul Printre gânduri desculțe, un volum de referință. Un volum captivant care te poartă între două tărâmuri.
O carte tristă, într-o lume măcinată de boală și neputințe. Ar vrea să o vindece, dar se simte obosit și își dorește pacea…
Cine este poetul Viorel Birtu-Pîrăianu ? Este unul dintre cei care urcă drumul Golgotei în căutarea sinelui, a iertării, a clipei veșnice. Prin vers se mântuiește.
,,Un poet este o lume închisă într-un om… Prin observaţie, el este un filosof şi poate un legiuitor; prin imaginaţie, magician şi creator; prin intuiţie, poet şi poate revelator. Revelator de fapte; el e profet, revelator de idei, el e apostol.” Gotthold Ephraim Lessing
Mariana Gurza
Timișoara