Fabula lui George Topîrceanu, „Bivolul și coțofana”,
A fost scoasă din manualul școlar cu voci răstite,
Căci recompensa bivolului pentru ce făcea cucoana
Era minimă, comparativ cu efortul păsării asuprite
Că bivolul puternic, cu statut social impunător,
Exploata nemilos pasărea corvidă
Că dădea un exemplu uman dezgustător
Încurajând o relație economică perfidă
.
Impulsionat de decizia comisiei școlare
Cățelul a intentat și el bivolului proces
Că refuzul bourului de-a-l accepta în spinare
A fost un gest discriminator – de neînțeles,
Că epitetetul „potaie” i-a adus defăimare
Că dauna morală este colosal de mare.
.
Tribunalul Regnului Animal pentru Drepturi și Egalitate
A admis acuzațiile cățelului în regim de urgență
A analizat argumentele cu meticulozitate
Și plin de entuziasm a dat un verdict fără clemență –
și anume:
Bivolul este vinovat sub toate punctele din acuzare,
A demonstrat abuz, duritate, toxicitate masculină,
Iar prin refuzul de a nu-l duce pe cățel în spinare
A comis discriminare deplină –
pedeapsa fiind:
Reeducare urgentă prin curs de justiție și echitate
Urmat de un proces public de căință
Concomitent cu ștergerea din arhivele falsificate
A înscrierilor că bivolul este animal de folosință.
Și-apoi exilarea condamnatului în câmpia dezolantă
Pentru un timp de singurătate și autoblamare,
Iar reintegrarea în societate să fie aprobată
Numai după sterilizare!
Iar autorul fabulei,
care se-ascunde în istoria
literaturii,
când va fi găsit,
să fie adus în piața publică
și ponegrit!
Autor: dr. Marian P Belciug, Canada