La cenaclul literar”Al.Florin Țene: „Medalionul literar „De la academicianul berlinez Dimitrie Cantemir la… scriitorul Gavril Moisa”

Ședința cenaclului literar ,,Al.Florin Țene “ din cadrul Centrului pentru Vârstnici nr.2 din Cluj-Napoca, din data de 4 octombrie a.c., a fost deschisă de ctitorul cenaclului ce funcționează de 25 de ani, Al.FlorinȚene, care a dat cuvântul doamnei Ligia Bocșe, șefa Centrului de Zi pentruVârstnici nr.2.

Doamna Ligia Bocșe a făcut o scurtă retrospectiveă a activități cenaclului, urând numerosului public și membrilor cenaclului spor în activitate, concluzionând că acest cenaclu este primul înființat odată cu Centrul, acum 25 de ani.

În continuare, scriitorul Al.Florin Țene a prezentat ultimile cărți ale sale, apărute în toamna aceasta, fiind vorba de: ,,Mihaela CD și opera sa în opinia criticului literar Al.Florin Țene“, carte apărută la Montreal ( Canada), la prestigioasa editură Globart Universum condusă cu profesionalism de  Johnny Ciatloș Deak, și cartea ,,În fața lui Dumnezeu, geniul e văr primar cu idiotul – Viața filosofului Petre Țuțea  între realitate și poveste“.

Apoi l-a prezentat într-un medalion literar pe cunoscutul poet și epigramist Gavril Moisa: ,,Este născut pe 06.12.1951, în localitatea Voivozi, din județul Bihor. Licențiat în științe militare. Absolvent al Academiei de Înalte Studii Militare, București, Facultatea de Arme, specialitatea Artilerie și Rachete (1993). Locuiește în Cluj-Napoca din anul 1976. Este membru al Uniunii Epigramiștilor din România (2004), membru fondator și secretarul general al Ligii Scriitorilor Români (din 2006), vicepreședintele Cenaclului „Artur Silvestriˮ (2011) și al Cenaclului „Satiricon” (2013) din Cluj-Napoca. A obținut numeroase premii și diplome la concursuri de creație și festivaluri naționale și internaționale de poezie, literatură umoristică și epigramă. Din anul 1977, este cuprins în peste 15 antologii de versuri, peste 50 de antologii de epigramă și este inclus în peste 16 volume colective (la două fiind coautor).  Semnează în diverse publicații de literatură, cultură, epigramă și sociale din țară, articole diverse, cronici literare, eseuri, epigrame etc. Este Cetățean de Onoare al Comunei Popești, județul Bihor (2016). Pseudonim literar: Gavril Voivozeanul. A publicat peste 35 de cărți. Iar școala din comuna natală poartă numele acestui scriitor.“

Despre autor și despre opera sa au mai vorbit elogios scriitoarele – profesoare – Antonia Bodea și Luci Elena Locusteanu. În cadrul acestui medalion literar, Gavril Moisa a citit din recentul său volum cuprinzând epigrame, intitulat ,,Ranița cu epigrame.“ Numerosul auditoriu a fost fascinat de subtilitatea mesajelor cuprinse în epigrame, sublinind aprecierea prin vii aplauze.

În tradiționala rubrică ,,Memoria calendarului,“ profesoara Lucica Elena Locusteanu a vorbit despre  Zaharia Stancu, Ion Dodu Bălan, Miron Paraschivescu etc. La acest moment foarte interesant, susținut de distinsa scriitoare, a mai adus completări cu amintiri despre Zaharia Stancu, Nina Casian și Miron Paraschivescu, pe care i-a cunoscut prin anii 1961, Al.Florin Țene.

Ședința s-a încheiat cu un interesant expozeu, în cadrul rubrici ,,Clio“, susținut de prof.Vasile Sfârlea, despre Dimitrie Cantemir.

Viitoarea ședință va avea loc miercuri, 1 noiembrie, ora 11.

După ședință, Gavril Moisa a acordat autografe pe cărțile sale. Eu l-am privit pe fereastră pe Al.Florin Țene plecând, puțin aplecat, ducând în spate povara celor 81 de ani, probabil murburând poemul său ,,Singurătatea poetului de cursă lungă“:

,,Cad ceruri peste alte ceruri în stele stinse de mult

zgura rămasă mocneşte lumină-n adâncuri,

stau pe-o piatră de gând şi ascult

tăcerea din versuri,

doar greierii ţuruind în urechi

coboară poteci printre rime

perechi

pentru despărţirea imaginată de noi

care niciodată n-a avut loc,

ne mai unesc şopârle şi şoşonii udaţi de ploi

ce suflă alizee albastre în fluiere de soc.

Cale lungă are poetul pe lumină

călcând

cu călcâiele bătătorite de dor de ducă

purtând la tâmple câte-o vină

ce-o duce şi acum în gând

şi-n mână cu o floare ce se usucă.

Cale lungă are Poetul călcând pe lumina ce vine

sorbind mierea cuvântului din ţâţa unei albine”.

                                                                                    Victor Roșianu