E plaja pustie în noapte doar un felinar
Lumina lui se întrece cu strălucirile de jar,
Al iubirii refren răsună în noaptea albastră
Sub stele îmbrățișați trăim iubirea noastră.
Stau sufletele noastre și ascultă în tăcere
Cântul magic cel trăiesc cu nespusă plăcere,
Ca două stele suntem ce feeric strălucesc
Ce-n tăcerea nopții în șoapte doar își vorbesc.
Suntem precum două făclii ce în inimi se aprind
Ne învăluie magia iubirii ce naște dorințe în gând,
În noapte se pierd două umbre pe-o plaje pustie
Drumul ni-l luminează doar luna cu o rază argintie.
Mâinile noastre se unesc în calde îmbrățișări
Ochii privind cerul înstelat se ascund în visări,
Palmele tale îmi mângâie chipul cu blândețe
Când un zâmbet pe buze vrea să se răsfețe.
În brațele tale totul în jur se pierde în noapte
Buzele noastre se unesc într-un sărut însetate,
Îți simt răsuflarea caldă ce îmi da în trup un fior
E un semn de iubire ce se naște dintr-un dor.
Doar plopii în noapte se unduiesc în adieri de vânt
Sub cerul înstelat ne pierdem fără să rostim un cuvânt,
Adoarme tăcerea peste buzele noastre lin în șoapte
Până-n zori iubirea în trupurile noastre dorințe împarte!
Cum pot să te uit
În vesmântul iubirii ne-am îmbrăcat
Într-o noapte albastră cu cerul înstelat!
Numai luna cu razele argintii ne privea
Sufletul meu, cu ardoare pe tine te dorea.
Stelele ce ne-au luminat în zori s-au stins
Doar dorul din sufletul meu a rămas nestins,
Surâsul suav din visul trecut îl port în gând
Nu știe marea dacă te voi revedea în curând.
Răsăritul se răsfrânge în adâncul ochilor mei
În care se scaldă doar lacrimi calde în ei,
Dragostea noastră ascunsă în sufletul meu
E acum glasul dimineții înrourat cel simt eu.
Mă trezește din visare și mă întreb unde ești
De ce ai plecat atunci…pe unde hoinărești?
Întind mâinile în zare, chipul să ți-l cuprind
Mă amăgesc iar zâmbetul în tăcere-l ascund
Cerul senin se pierde în liniște în depărtări
Ești departe dar nu pot chipul să ți-l las în uitări
Şi parcă zorii dimineților ne cern acum iertare
În căușul palmelor strâng cu dor o floare.
Aievea străbat cu privirea raiului necunoscut
În căutarea iubiri în care poate te-ai pierdut,
Visul ce cândva l-am avut ușor s-a spulberat
Plânge inima și ea iar sufletul îmi este îndurerat.
Cum pot să te uit când încă te mai iubesc?
Pe cărări unde ne plimbam pașii îmi rătăcesc
Mi-e greu fără tine când florile înfloresc pe ram
Durere o simt însă un licăr de speranță mai am!
——————————-
Maria HOTEA
Aprilie 2020