Anatol COVALI: În căutarea veșniciei (stihuri)

Rugăciune pentru pace

*
Iisuse, Pacea noastră, care pentru-mpăcare
Ţi-ai întrupat în lume slăvita veşnicie,
deschide-n mine uşa ce nici un lacăt n-are
şi din a Ta lumină urează-mi: „Pace ţie!”
*
Tu eşti Izvorul păcii creştine, care-ntruna
ne răcoreşte viaţa cu undele-i de rouă,
gonind din noi trufia, mânia şi minciuna,
când din a Ta mărire spui simplu: „Pace vouă!”
*
Această sfântă pace ne-alină, ne-ntăreşte
şi-n splendidă iubire întruna se preface,
când mângâie durerea şi când ne înfrăţeşte
spre-a ne ura din suflet ca să trăim în pace.
*
Dar ca să stau în pacea curată şi deplină,
Tu-mi ceri o luptă dârză cu răul şi-uşor nu mi-i,
de-aceea-Ţi cer Iisuse ca blânda Ta lumină
să-mi lumineze drumul spinos spre Pacea lumii.
*
Menirea mea în lume este să n-am odihnă
în căutarea păcii şi să-i îndemn pe semeni
s-o caute şi dânşii, fără un ceas de tihnă,
spre-a fi cu Pacea noastră, Iisus Hristos, asemeni.

21 aprilie 2020

 

În viaţă

 

În viaţă este iarnă, dar în mine
e-o primăvară cum nu s-a văzut,
în care fiecare mărăcine
în crin imaculat s-a prefăcut.

 

În viaţă suflă viscolul durerii
şi în speranţe e un aspru ger,
dar eu admir splendoarea învierii
a trupului firav şi efemer.

 

În viaţă sună clopote-ntr-o dungă
şi în clepsidră e nisip puţin,
dar visurile mele vor s-ajungă
în miezul pur al unui alt destin.

 

În viaţă… Dar ce-mi pasă că într-însa
sunt amintiri care nu-mi plac deloc?
Destul ! Prea mult pe umerii mei plâns-a!
De-acum încolo vreau să râd, să joc!

22 aprilie 2020

 

 

Rugăciune către Sfântul
şi marele mucenic Gheorghe

 

Tu, purtător de biruinţă,
mărite Gheorghe, martir sfânt,
ce prin sublima ta credinţă
idolii urii i-ai înfrânt,

 

Tu, ce-ai ieşit senin din caznă
de câte ori te-a sfârtecat
a necredinţei grea năprasnă,
care nu te-a îngenuncheat,

 

Tu, care chiar şi după moarte
te-ai arătat biruitor
celor ce-au vrut să le ţii partea
sărindu-le în ajutor,

 

Tu eşti speranţa mea deplină
ca să înfrângi cu braţul tău
balaurul care domìnă
şi face-ntruna-atâta rău,

 

Tu, sfânt cu suflet de zăpadă,
ce nu suporţi tot ce e hâd,
înfrânge cu sfinţita-ţi spadă
dèmonii cruzi ce-n juru-mi râd.

23 aprilie 2020

 

 

Şi mâine e o zi !…

Şi mâine e o zi !…Sper c-o să fie
şi zori-or să-mi surâdă când din ei
o să culeagă viaţa mea târzie
ai bucuriei splendizi ghiocei.
*
Şi mâine e o zi !…De voi trăi-o
am să o strâng cu dragoste la piept
spunându-le-ndoielilor adio,
mergând prin ea pe drumul cel mai drept.
*
Şi mâine e o zi !…O zi pe care
am s-o trăiesc frenetic şi intens
sperând mereu într-o continuare
printr-un destin ce-a fost frumos şi dens.
*
Şi mâine e o zi !…Cred c-o să vină
şi nu în întuneric am să pier,
căci sufletul meu plin e de lumină,
iar inima e-un strop de-albastru cer.

23 aprilie 2020

 

 

Şi oasele…
*

Întâi or sã disparã cuvintele.
*
Vor zbura din gândurile mele,
stoluri de aripi speriate
de tulburãtoare vedenii.
*
Şi oasele vor începe sã plângã..
*.
Apoi se va stinge lumina.
*
Vor începe sã piarã culorile
umbrite de privirea întunecatã
a negrului absolut.
*
Şi oasele vor începe sã geamã…
*
Codrii vor înceta sã foşneascã,
apele nu vor mai avea unde,
iar cel din urmã fâlfâit
va fi al sufletului depãrtându-se.
*
Şi oasele vor începe sã cânte
reîntoarcerea în sânul naturii
a pãmântului care a fost
modelat pe nervurile
ce cu un strop de duh s-au sfinţit.
*
Şi oasele vor dormi odihnindu-se.

24 aprilie 2020

 

 

Mă simt
*

Mă simt cu conştiinţa împăcată.
Chiar de-am greşit n-am făcut rău nicicând,
iar celor ce mi-au vrut viaţa ratată
le-am reproşat zâmbind numai în gând.
*
Mă simt nevinovat de-orice acuze
mi s-au adus sau încă mi se-aduc.
De-aceea c-un surâs senin pe buze
şi-n ochi, în alte sfere-o să mă duc.
*
Mă simt aşa cum m-am simţit întruna
lipsit de pete, umbre, remuşcări,
iubind pe cei ce înteţesc furtuna
în ale mele mări şi-albastre zări.
*
Mă simt un om care n-a vrut să fie,
atât cât a trăit, un simplu ins,
arzând intens în cânt şi poezie
în care-am fost lovit, dar nu învins.

24 aprilie 2020

 

Să vă-amintiţi
*

Să vă-amintiţi, nu daţi uitării
trecerea mea pe-acest pământ,
care s-a vrut mai acătării
şi-n poezie şi în cânt.
*
Să vă-amintiţi c-am pus în toate
tot sufletul şi că am vrut
să-mi simt şi inima cum bate
în ritmul altui început.
*
Să vă-amintiţi de-a mea privire
care-a avut mereu în ea
iubire de o strălucire
ce fără umbre se dorea.
*
Să vă-amintiţi de-a mea credinţă,
ce nu s-a îndoit nicicând
şi de puteţi, am o dorinţă:
Zâmbiţi-mi cald din când în când !

25 aprilie 2020

 

E-atât prisos
*

E-atât prisos în gândurile mele
ce se frământă-n mintea mea dorind
să fie un vulcan care spre stele
să îşi arunce lava clocotind.
*
E-atât prisos în sufletul meu care
s-a îmbrăcat în strai fără cusur
şi-aşteaptă ca un înger să coboare
pentru-al conduce-ntr-un superb azur.
*
E-atât prisos în inima ce ştie
că-ncet se va preface în pământ,
când ar fi vrut să zburde-n poezie
vrăjind-o cu mirabilul ei cânt.
*
E-atât prisos în visuri, în speranţe,
în doruri, sentimente şi fiori,
care nu vor să-ajungă vagi nuanţe,
ci să rămână splendide culori.

26 aprilie 2020

 

Vreau să mă-ntorc
*
Vreau să mă-ntorc, dar nu e cu putinţă.
Doar dorul poate colinda haihui,
când se desparte-o vreme de fiinţă
şi sare în trecut din grui în grui.
*
Vreau să mă-ntorc, dar viaţa nu mă lasă.
Mă ţine strâns la piept, ca să nu plec
din lumea care încă e frumoasă
şi pare că-a scăpat de-orice eşec.
*
Vreau să mă-ntorc nu doar cu dorul care
este purtat de gând unde vrea el,
cu patos să străbat orice cărare,
să fiu acelaşi chiar de sunt altfel.
*
Vreau să mă-ntorc în primele-nceputuri,
în anii ce-au urmat fiind matur,
când zilele erau zboruri de fluturi
şi-n loc de nori pe cer era azur.

27 aprilie 2020

 

 

Un izvor lin – Rondou –
*

Un izvor lin este al tău preaplin
din care beau când plec şi-atunci când vin
ca să mă-mbăt de dulcea lui răcoare
în care-al meu destin Luceafăr pare
când el de fapt e doar un Cătălin.

*

De ce-am fost oare-un veşnic beduin
şi-am rătăcit aiurea prin destin
tot căutând mereu cu-nfiorare
în ale ne-mplinirilor sahare
un izvor lin?
*

Mi-ai fost tot timpu-aproape, cu senin,
cu susur blând şi tainic de izvoare.
Ce-am căutat în oaze solitare
când tu erai tot timpul, pe deplin,
un izvor lin?

28 aprilie 2020

 

Renaştere
*

Mă opresc privind mereu în urmă
şi revăd urcuşul meu bizar,
care chiar dacă-n curând se curmă
va sfârşi făcând din pisc altar.
*
A fost greu. Destinul n-a fost darnic.
Pe poteci mi-a pus abrupte stânci.
Deseori vedeam că e zadarnic
zbuciumul din luptele pe brânci.
*
Dar acum în urma mea sunt norii.
Ceru-ntreg e un azur imens.
Împlinirea îmi inundă porii
şi mă simt nucleu încins de sens.
*
Şipotele lacrimilor mele
au secat demult şi-n locul lor
îmi trimit ale iubirii stele
cel mai pur şi răcoros izvor.

29 aprilie 2020

 

 

Frământ

*

Mistuit de gânduri trec prin vreme,
pătimaş trăind un nou frământ
plin de întrebări şi de dileme
printre care par o frunză-n vânt.
*
Cine, când, de ce, mă obsedează,
unde, cum, îmi dau mereu ocol,
iar din poate, fac o mică oază
spre-a scăpa de-al spaimelor pârjol.
*
În lăuntrul meu roiesc cuvinte
pline de-nţeles sau fără sens,
zbuciumul e un nucleu fierbinte
ce din clipă-n clipă e mai dens.
*
Oare-aşa va fi şi-n alte spaţii?
Tot frământul îmi va fi ison,
iar colindul printre constelaţii
va fi tot atât de monoton?

30 aprilie 2020

———————————–

Anatol COVALI

București

Aprilie 2020

 

Lasă un răspuns