Iubire magică cu chip minunat
Privirea mi-o îndrept și-n oglindă cu uimire,
Chipu-mi zăresc și-mi spun cu mâhnire:
– Când timpul la tâmple mi-a nins cu tristețe,
Unde mi-e zâmbetul cu a lui frumusețe?
Privirea mă minte sau oglindă-i de vină?
Destinul însă nu pot să-i caut pricina
Poate prin timp m-am grăbit să petrec,
Însă păreri de rău prin minte îmi trec.
Fugară e clipă în care aș vrea să mă întorc,
În labirintul vieții căutând unui stop de noroc
Dar știu că merg pe un drum și-n toamna vieții,
Pierduți în timp îmi sunt frumoșii ani ai tinereții
Aprig un dor nefiresc în sufletul meu se-aprinde,
Romanța iubirii inima din piept iar îmi cuprinde
Lumina ei de primăveri în floare îmi amintește,
Nostalgică, sărutul prin ploi calde-mi trezește.
Iubire magică cu chip minunat sculptat în minte,
Te chem în iarnă geroasă să te întorci fierbinte
Sufletul-mi trist cu a ta putere să mi-l încălzești,
Chipul privind în oglindă din nou să-l înveselești!
——————————-
Maria HOTEA
20 ianuarie, 2019