Anotimpuri trec şi vin
Anotimpuri trec şi vin,
timpul în clipe se cerne,
Fruntea eu însă-mi înclin
când lacrimi adun sub gene
Viaţa mi-o petrec prin ele,
chiar de-s ploi şi vânturi bat,
Dorurile de- mi sunt grele,
cu paşi mici eu le străbat.
Iar de simt ades veninul
cunoscând ce-i răutatea,
Gustu- amar ca şi pelinul
îl plătesc cu bunătatea
Mă încântă doar seninul,
ceru- albastru, fără nori,
Ce cuprinde- n el sublimul
privindu-l de multe ori.
Când culorile îşi schimbă
rând pe rând un anotimp,
Gândul liber mi se plimbă
neţinând seama de timp
Curcubeie când se- arată,
vremea bună- mi prevestesc,
Ele dându- mi iar speranţa
simţind că mă înveselesc.
Viaţa mea e-n anotimpuri,
ce doar timpul le împarte,
Clipele-mi sunt amăgiri
ce de ele eu am parte
Fărâme îmi sunt din viaţă,
eu prin ele-s trecătoare ,
Pe rând ele mă învaţă
cum pot fi învingătoare.
Doar nisipul din clepsidră
ce se scurge neîncetat,
Schimbă primăvara-n vară
rămânând de neuitat
Curge lin nisipul fin
şi-n al toamnei blând alint,
În clipe ce trec pe rând
simt cum visele mă mint .
Dar încet pe nesimţite,
iarna gerul mi-l aduce ,
Din nori fluturi albi trimite,
viscolul în zbor îi duce
Cu ochi umezi îi privesc
şi dorinţele-mi înec,
iar în lacrimi ce- mi vestesc
clipele ce se petrec!
În clepsidră-i firul vieţii
ce se scurge şi- n curând ,
Revăd anii tinereţii
ce- i păstrez numai în gând
Sunt florile ce înfloresc
şi prin suflet toate trec,
Se întrec în frumuseţe
dar în timp se tot petrec.
Anotimpuri se perindă,
sufletul însă nu-mi schimbă
Căci iubirea le cuprinde
şi prin clipe ea le plimbă
Simt trăiri ce poartă-n ele
amintiri ce îmi sunt dragi
Destinul nimeni nu-l ştie ,
secretul nu-l stiu nici magi!
——————————-
Maria HOTEA
19 august, 2018