Poartă-L pe Dumnezeu în sufletul tău și nu vei fi singur niciodată! – Maria Filipoiu
Cel mai greu de dăruit este cuvântul.
Cu cât se scrie mult, se citește tot mai puțin, dar foarte puține sunt cuvintele dăruite care ajung să îmbrace cămașa sufletească.
Fiecare om a trecut sau va trece la un moment dat prin momente grele, simțind gustul amar al ignoranței „prietenilor” sau rudelor cu potențial material și spiritual. Viața nu este ușoară, dar devine povară, când cei pe care îi simțim aproape de suflet dispar în clipele grele sau îți întorc spatele, politicos, prin cuvinte mai dure și mai reci ca piatra. Așa sunt majoritatea semenilor, fără a recunoaște, de-a nu fi „considerați – slabi de înger”, uitând povața Domnului:
„Fericiți cei săraci cu duhul, ca a lor este Împărăția cerurilor.” – Matei: 5, 3
Dar câți dintre ei știu că:
– Oamenii care sunt cei mai puternici sunt, de obicei, și cei mai sensibili.
– Oamenii care manifestă cea mai mare bunătate sunt primii care sunt ignorați sau rău tratați.
– Oamenii care au grijă de alții tot timpul sunt cei care au cea mai mare nevoie de ajutor.
– Cuvintele cel mai greu de spus sunt:
Iartă-mă!
Te iubesc!
Îmi pare rău!
Ajută-mă!
– Uneori, drama sufletească este înveșmântată în surâsul de pe chip, pentru ca persoana să pară fericită și mai ales de-a nu primi un tratament comportamental mai dureros ca propria suferință, adâncind prăpastia.
Când nu ști să privești dincolo de zâmbetul ei, pentru a vedea cât de multă durere se ascunde sub el, este de preferat ignoranța dubioasă.
O intenție pozitivă nu costă nimic, dar valorează mult, atunci când simți că te prăbușești în propriul suflet.
Așa ajung marile personalități să sfârșească în ignoranță și singurătate, deși au contribuit la bunăstarea materială și spirituală a majorității din comunitatea în care trăiește, adeseori prin prisma profesiei. Cele mai frecvente probleme fiind cele de sănătate și cele din familie, dar de fiecare dată ajutorul căutat în aproapele tău este inexistent și numai credința în Dumnezeu este salvatoare, când îți luminează cărarea spre care să-ți îndrepți pașii pentru a ieși la liman.
Numai puterea credinței îți scoate în cale oameni cu suflet mare, care să-ți întindă o mână de ajutor la nevoie.
„Fericiți cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.” – Matei 5; 7-8
De aceea, dragi prieteni din prezent, trecut și viitor, fiți buni și mărinimoși „că plata cea multă și cea dreaptă” o primiți ca o răscumpărare a luminii și păcii din tărâmul veșniciei!
Nimic din lucrurile materiale nu încape în suflet, ci doar bogățiile spirituale, pentru că sufletul este spirit, nu chipul material care îl găzduiește în destinul pământesc: „În natură nu se pierde, nimic nu se câștgă, totul se transformă!” (Lavoisier – părintele chimiei moderne)
Dor binele dăruit se întoarce înzecit, cu puterea lui Ziditorului, întrucât
„Nimic fără Dumnezeu.”
—————————————
Maria FILIPOIU