CA LA-NCEPUT DE LUME
E atâta cer în jur și atâta mare,
Ca la-nceput de lume bate un zefir,
Mă-nvălui cu lumina de la soare
Și doar iubirea ce plutește o respir.
Nu mă gonește valul, ca să îl calc mă lasă
Și clipocitul îmi așterne câte-un salt,
Poate a fost cândva întâiul loc de casă
Pentru ca trupul, azi, să-l simt atâta de înalt.
Verzi maluri de răspuns se deschid în jur!
Aș vrea ca pacea dintre oameni să renască,
Cât mai întindem largi aripi de vultur,
Ofrande bucuriei din viața pământească.
––––––––––––
Lavinia BUD
9 iulie, 2018