ARATĂ – TE LUNĂ
Ascunde-te lună
în conul de umbră,
mâine să iasă
o dalbă crăiasă,
glob de lună plină,
orice rău alină,
de la cel fecior,
de maică curată,
de viață-ncercată,
trecută pe vale,
a plângerii cale,
pentru drag fecior,
fala ochilor.
Ce – a purtat pe cale
în păr argintate,
pe obraji ridate
poverile toate.
Arată-te mare,
tot pe lângă soare,
inel de logodnă
să-l vadă pe boltă
suflete din lut,
rătăcite-n drum,
oameni cum își spun.
Senini să – și dorească
viața s-o trăiască,
fără întristare
și patimi amare,
ca tine să crească
și să nu umbrească,
nici sufletul lor,
zbor de alb cocor,
care se întoarce
din cele țări departe.
Copiii să-i crească,
tot pe lângă zare,
plină de lumină
și cu pace scrisă.
Fii să mulțumească
pentru rugăciune,
pentru stăruință
și pentru credință.
————————————
Lavinia BUD
Timișoara
27 august, 2018