Gânduri în oglindă
Un fluviu de cuvinte
un zâmbet îmbrăcat în roşu
separă destinul adunat într-un buchet
O optică diferită
un joc bizar al oglinzii
umbre vagi cu reflexe albăstrii
Buzele şi spiritul meu
caută pe dibuite gura nopții
unghia spațiului
fragmente albastre , aurii şi verzi
îşi întind ghearele spre capul meu
contemplație inimaginabilă
Cu o poftă nebună de viață
în ritmul gândurilor
vreau să pătrund dincolo de timp
în liniştea şi tic-tacul ceasului
îmi păstrez tot optimismul
Viața un irezistibil caleidoscop
cu cuvinte ca nişte catarge
ornate cu majuscule
insuportabilă ironie a oglinzii
O infinitate înspăimântătoare
simultanități de coincidențe
se prăbuşeşte într-o moarte cosmică
o iluzie
Viața se scurge cu mari amăgiri
în atmosfera melanconică
încurcându-se de imagini obosite
murmure ştiute , interminabil dialog
un pustiu în oglindă
ce mă împinge spre viitor
Împlinire scop atins
cuvintele cele mai obscure
cad ca nişte picături din ochii mei
şi tremură pe marginea buzelor
O lacrimă verde alunecă încet pe obraz
împiedicându-se , bifurcându-se
în cele din urmă să devină
o sare amară pentru o întreagă eternitate
Sus pe cer aştrii se învârtesc uşor
începutul unui drum inexorabil
las’uşa larg deschisă
să intre aerul străzii
şi chiar lumina pură a spațiilor cosmice
să spargă oglinda şi să-mi lase cioburi
de viață…
——————————-
Laura Cristina CRISTEA
11 octombrie, 2018