Mamă blajină
O, mamă blajină, mi-apari surâzând,
Baticul ți-e prins sub bărbie,
Mă sorbi din privire, mai mult ca oricând,
Chemarea-ți firavă mă-mbie…
Ți-aud glasul stins, în tremur ușor,
Cum strigă, duios, al meu nume,
Să fiu lângă tine, aș vrea ca să zbor…
O fi minunat-a ta lume?!
Din visu-mi fugar mă trezesc dintr-o dat’,
Acum îți simt lips’-așa tare…
La ceruri mă rog să pot fi împăcat
Cu gândul că ești doar visare…
–––––––––––
Iulian TĂTARU
Buzău
16 martie, 2018