Niciodată un singur răspuns
Frumuseţea este în noi, chiar dacă
nu vedem asta,
oamenii vând, doar, iluzii,
noi şi noi iluzii, îndatorându-se.
Nu realizează esenţa vieţii,
acel pur şi simplu,
dar, încă, mai putem avea
momente de uimire!
Esenţa este separarea de materie,
Ai găsit ce căutai? – atingerea viselor –
Aminteşte-ţi! Niciodată
nu este un singur răspuns,
niciodată nu vei găsi singur răspunsul!
Orice obiect luminos lasă o umbră,
Un lup este în tine,
un lup ce poate devora mielul,
în orice moment
– o viitoare gaură neagră –
o ordine care satură haosul
de aştri
şi de ceruri reproduse,
doar dansul îi menţine-n echilibru,
asemeni viorii în care
sunt închise
cântecele ce-şi aşteaptă trezirea.
Omul şi-a terminat zborul.
Dureros, şi totuşi, de om
depinde reînvăţarea zborului,
acolo unde timpul s-a oprit,
mereu un izvor va trudi din greu,
mereu un copil va visa lumea,
un cer dintr-un nor,
un munte dintr-o piatră,
o mare dintr-un ochi de apă,
grădini de aur dintr-o floare.
Prin fire invizibile, adevărul
ne leagă pe toţi
şi-o imensă suferinţă din iubire.
Să căutăm
vapoarele înnămolite la mal
ce-şi aşteaptă ploile uitării noastre
spre-a reveni în larg
sau să aducem marea mai aproape de ele?
––––––––-
Irina Lucia MIHALCA
31 ianuarie 2018
București
„Omul şi-a terminat zborul.
Dureros, şi totuşi, de om
depinde reînvăţarea zborului,
acolo unde timpul s-a oprit…”
Un final la fel de magnific:
…”Să căutăm
vapoarele înnămolite la mal…
sau să aducem marea mai aproape de ele?”
Minunate versuri! Felicitări!