Astăzi mi-am gravat privirea în oglinda ușii- nchise
Peste gadele iubirii îmi trag sabia spre moarte
Mi-ai făgăduit o lume, dând în schimb umile vise
Și în slova suferinței mi-ai zidit pe veci, o carte !
Tu, Mirona, erai lumea care m-a pierdut la zaruri,
M-ai jucat din vârful mâinii, translucida creatură.,
Mi-am crestat pe corp tot pasul, te-am împodobit cu daruri,
Tu…m-ai alungat pe pânza unui roit, o țesătură…
Și de mintea-mi rătăcită, buzele-ti luceau a zâmbet,
M-aplecam sub lovitura genelor de demon crunt ,
Sărutam sub chipu-ti dulce, masca lumii fără umblet ,
Maturam în munți de noapte pașii duși pe culmi de vânt…
M-ai ademenit, Mirona, în iatacul tău cu „sfinte”
Scoase-n târgul decăderii sorții crude, retroverse,
Și mi-ai dăltuit cuvântul cu nălucile din vintre,
Eu am emigrat din soare în desenele rupestre !
Unde esti acum, Mirona? Care baluri te valseaza ?
Cântul redundant al morții intr-un circ cu șapte fire…
Ce satane – ți umblă – n pântec și pe sânii tăi dansează,
Iar privirea cărei victimi vede carnea-ti dăltuire ?
Vânzătoarea mea de vise, eu ți-am fost ofranda morții
Între roșii felinare, pe un drum de lumi perfide
Câinii vieții, azi în trapuri, îmi rup inima cu colții
Tu-ți aduni mărgele sparte în mătasea din firide !
…
Și am hoinărit prin lume, sanatoriul mi-a fost casa
Unde adunam sub umbre cioburile ființei mele
Și durerea mi-a fost pâinea , doamna a venit cu coasa,
Dar n-am vrut muri degeaba …pe curbura unei stele …
M-am întors mai viu în lume și cu viața-n buzunare,
Hoinărind pe-alei curate, primăveri în cununie…
Am văzut în colț de stradă doi ochi reci de cerșetoare..
Erai Tu, Mirona vieții-mi , lucind hâd a nebunie !
——————————
Irina ALEXANDRESCU
17 martie 2019