Cartea ne-a sosit din Timișoara, fiind de fapt o nouă floare de spirit, crescută din acel umor satiric și vindecător al bănățenilor! Și ce e sigur este că la Cenaclul de satiră și umor „Ridendo” din Timișoara – având ca Preşedinte de Onoare pe Maestrul Ştefan Popa Popa’s, în acea pepinieră de talente, se pot afirma noi personalități care să ducă în lume faima acestei specii literare – Epigrama!
Cartea, intitulată „Do(a)ge de Bega” și apărută la Editura Mirton din Timișoara, în septembrie 2017, este opera doamnei Prof. Alexandra Dogaru, cunoscută în viaţa culturală românească mai ales ca editor şi traducător de carte.
Volumul se deschide cu un „Moto” al maestrului Ionel Iacob Bencei, „Ce-ți doresc eu ție, dulce epigramă”. În Prefața semnată de domnul Profesor univ. dr. Ştefan Buzărnescu, găsim următoarea apreciere:
„Apariția «DOGELUI de Bega» este un reper important în evoluția Cenaclului timișorean «Ridendo» și, totodată, o reușită a inegalabilului Bencei ce a avut, de data aceasta, răbdarea să lanseze la «apa» umorului o sirenă care nu se teme de apele tulburi ale vremurilor noastre bolnave de mondialită cronică.” Iar în continuare: „Ca orice umorist profesionist, autoarea împărtășește multiseculara deviză a forței educative a umorului, a corijării moravurilor prin satiră”.
Se cuvine în primul rând să-i mulțumim autoarei pentru bunătatea de a ne trimite și nouă, românilor australieni, cinci exemplare din această carte de debut, cu epigrame şi catrene umoristice.
Oameni de seamă – între care destui academicieni – care s-au preocupat cu dăruire, ei înșiși fiind adevărați creatori de epigrame, au scos în evidență perena valoarea educativă a epigramei, ca mijloc de întărire a moralei și corectare a comportamentului omului în societatea în care trăiește!
Adevăraţii slujitori ai umorului prin epigramă (precum regretatul Dimitrie Jega şi contemporanul Ionel Iacob-Bencei) au făcut delimitarea între umorul constructiv şi cel distructiv: epigrama nu trebuie să fie purtătoare de invidii și gelozii personale, răutăcioase, ci „bisturiul doctorului”, care se vrea a aduce umanizarea și buna comportare a individului în mediul lui social!
În bună frăție cu poezia, epigrama este mult mai concisă, rimată, supunându-se impecabil regulilor prozodiei, plăcută ca mierea …dar înzestrată cu ac, la fel ca albina! Epigrama vine în haina umorului, care pe unii îi face să râdă, iar pe alții să plângă!
Citind cartea de epigrame a Alexandrei Dogaru, vom observa repede cum autoarea se supune riguros acestor canoane alee mini-operei epigramatice, într-adevăr de bună calitate! Autoarea, dând semne de acea maturitate a specialistului în profesiunea sa, nu se cruță nici pe sine, observându-se introspectiv a fi nu o «puritană», ci aidoma cu oamenii din jur, întrucât …errare humanum est! Problema este dacă reușim să învățăm ceva din greșelile noastre, iar la acest capitol, talentul, harul creator, mână în mână cu bunul-simţ pot pune degetul pe rană cu civilitate, fără să-i rănească pe cei apropiaţi!
Iată câteva catrene care mi se par concludente:
Orgoliu în familie
De nu m-ascultă, tac pe dată
Şi, după-o vreme, dumnealui
Ideea mea neacceptată
Mi-o „vinde” drept …ideea LUI!
*
O, tempora…
Frumuseţea-i ca o gripă –
Trecătoare; tu învaţă
Că „aluneci” preţ de-o clipă
Şi plăteşti apoi o viaţă!
*
Parfum complice
M-am întrebat de-atâtea ori
De ce mi-aduce soţul flori
Şi am găsit vicleanul rost:
Să nu-l „miros” pe unde-a fost…
*
Regresii temporale
Maşina timpului, îmi pare,
S-a dereglat pe la motoare,
Căci vezi în loc de domnişoare
Doar unghii mari de răpitoare!
*
Celor care măresc taxele doctorale
De vei face imprudenţa
Să te-nscrii la doctorat,
Vei plăti inteligenţa –
Ca pe orice alt ….păcat!
*
Cartea din poștă
De când ajunge-atât de greu
Corespondenţa tipărită,
Speranţe am c-ar fi citită
Întâi …de chiar poştaşul meu!
*
Prudența justificată
Când întorci mereu obrazul
La schimbarea de macaz,
Să n-ajungi cumva în cazul
De-a nu mai avea …obraz!
*
Mintea de pe urmă
Acum, să-mi ascultaţi povaţa,
Iar de nu vreţi, nu zic nici pâs:
Superba comedie VIAŢA
Să n-o luaţi, cumva, …în râs!
*
Unui cenzor de culoare(politică)
Când năravul doar îl critic,
Nu persoana, nici partidul,
Mă taxează individul
Că nu sunt …„corect politic”!
*
Reparații caritabile( autoepigramă)
A descins de la curbură
De Carpaţi şi unii-o roagă,
Să le pună, de se-ndură,
Unde-i lipsă, câte-o doagă!
Această carte însumează 120 de pagini, cuprinzând în jur de 285 de catrene umoristice şi epigrame! Deosebit de realiste sunt cuvintele autoarei cărții în Cuvântul său, „Confesiune către cititor”:
„Consecvent atrasă de Medicină și Litere, sunt adepta terapiilor blânde, a educației cu cuvântul frumos, a bunei înțelegeri între oameni, ca o consecință firească a atmosferei în care m-am format.
Cred în puterea Iubirii Necondiționate de a împlini miracole, în comunicarea existentă în toată lumea vie, în puterea omului de a se redescoperi și afirma drept ceea ce este menit să fie: un bulgăre de aur spiritual.
Confruntată cu Răul, mai moderat sau mai agresiv, Iubirea găsește nebănuite modalități prin care să răspundă fără să rănească – ci, dimpotrivă, să aline, să vindece sau măcar să dea de gândit, iar umorul s-a dovedit constant un medicament eficient, un paliativ care poate debloca prin râs… serioase probleme «intestine»!
Îmi doresc ca aceste catrene să fie receptate drept ceea ce sunt: niște ace de acupunctură ale Spiritului.” (Alexandra Dogaru)
Mulțumind din toată inima și conștiința mea Autoarei, mai vreau să recunosc acum, în încheiere, profunda rezonanță a ființei mele cu toate acele principii atât de naturale pe care Domnia Sa își întemeiază trăirea şi scrisul”. (Se vede că …tot „Banatu-i fruncea”!)
–––––––––––––-
Ioan MICLĂU-Gepianul
Australia
9 ianuarie 2018