Țăran român
Desculț etern, al brazdelor tătână,
Din tine au răsărit păduri și lanuri de lumină.
Bătătorite răni au răscolit
Izvoare munților și-au înflorit
Altoiuri drepte roditoare
Iar cerului i-ai dat cântare,
Înflăcărate rugi spre Dumnezeu, săi fie
Apărător de țară și de glie.
Ți-au răstignit bogații în piron de rob
Numele demn și te-au legat de glod
Cu sapa și cu secera în mână
Numai cu turta și cu apa din fântână.
Au smuls din tine inima și-n foc
Au aruncat-o când din țarnă te-au scos.
Țăran român, iobag fără valoare
Doar în ițari și-opincă în picioare
Ei n-au știut că-n cer la Dumnezeu
Arde lumina lumânării cea de seu
Pe care-o aprindeai la rugăciune
Orfan de liberate și de bine
Și nici că plânsul tău a înflorit
Țărâna pentru care ai murit
Și că sunt doine azi ce povestesc
Numele tău țăran român și te slăvesc!
Bogați ce n-ați luptat cu burta goală
Ițarii rupți în spate se răscoală,
Opinca scorojită se ridică
Și stă în fața voastră fără frică
Cu pieptul gol și-n inimă c-un crez
Că-n viața asta toate se plătesc!
Ați vrut uitat țăranul pe vecie
Dar prins îi este sufletul cu rădăcini în glie!
––––––––
Ileana VLĂDUȘEL
30 ianuarie 2020