Pământule ce ascunzi în adâncimi
Oase și suflete de oameni buni,
Izvor ce ape line șerpuiești
Peste pustiul gliei strămoșești,
Voi porumbei cu albul vostru pur,
Spuneți-mi, cât mi-e dat să mai îndur?!
Cad maluri peste maluri de pământ,
În brazde nu mai sunt semințe, în grâu
S-au adunat înfometate larve
Și șobolanul lan de aur roade.
Voi cerșetori în haine zdrențuite,
Cât mai purtați dorințe înlănțuite,
Cu talpa ruginind de atâtea cuie,
Vă curg speranțe rupte din călcâie.
Din palme mirosind a bălegar,
Părinți ce ați făcut copiii mari,
Vă curg sudori amestecate-n jale
De munca fără plată și vă doare,
Vă sunt privirile în nopți închise
De deznădejdea visurilor plânse!
Mă doare bunule, mă doare bună,
Că s-au uscat copacii în rădăcină
Și nu mai sunt lăstari să înflorească,
Să împodobească glia strămoșească!
Mă doare mamă și mă doare tată
Că s-a surpat căsuța părintească,
Stingheri vă duceți zilele sărmane
Lipsiți de fii, cu inimile goale,
Bolnavi vă plângeți așteptări uitate
În pieptul încă plin de demnitate!
Să mă iertați, să ne iertați plecatul
Nu-i rostu acesta, nu acesta-i datul
Dar ne-a ajuns și jalea și oftatul
În care îmbrăcați în noapte patul!
Mă arde pân la Dumnezeu dorința
Să schimb în lama secerii velința,
Să mă ridic, să iau din cui toporul,
Să le prezint străbunilor onorul!
Mă doare mamă și mă doare tată
Dorul de voi, de țară și de casă
Și arde aprig jar aprins în mine
Dorul de libertate și de bine!
——————————-
Ileana VLĂDUȘEL
15 iulie 2020