De acolo de unde sunt eu, cresc pe ramuri bucăți de cer, pacea coboară de la izlaz pe seară, din fântână bei nectar din muguri de primăvară.
Soarele, acolo unde am crescut, dormea noaptea între tufele de trandafiri, luna se strecura pe coșul de fum, ai spune că am crescut într-o carte de frații Grimm.
Dar ar fi greșit să crezi așa, eu am crescut lângă bunica mea, acolo în bătătura cu spumă din săpunul din leșie amestecată cu floarea de lămâiță și până am făcut vreo șase anișori am avut unchi care semănau cu niște frățiori, parcă eram eroii din poveste cu Prâslea cel Voinic, Cosânzeana și Harapul, în iesle dormeau mieii și uneori mă lăsa să dorm lângă ei bunica mea, înduioșată de ochii mei.
Si așa am început limba fiarelor s-o cunosc, câinii îmi cunoșteau și visul pe de rost, se săturaseră de mine, le mâncam zilele pe pâine, pisicile ziceau că sunt de-a lor, iar podul casei….ei bine, podul case era cufărul meu cu mistere, în el, am ascuns toate doinele prinse între filele inimii neatinse de iureșul vieții și între ele am pus praful de stele să nu-mi roadă timpul amintirile. În stele am ascuns creionul fermecat atunci când am mai crescut și am plecat să mă fac adult serios și îngândurat, la oraș.
Acolo de unde sunt eu, doarme uneori, când e prea obosit, Dumnezeu. Pe EL îl las, dar dacă te hotărăști să te duci pe acolo, să-l vizitezi, nu te deranja n-ai să reușești, frunzele de stejari și fagi s-au împletit cu cerul și vezi printre ele doar dacă ai drag de joacă și de povești , dacă nu, ar fi foarte bine să te ferești. Din lună, noaptea coboară soldați, încă mai știu cum să-i comand, gata de atac, dacă intrușii vor să-mi invadeze raiul cu stele prinse în fagi.
Dacă totuși ești curios închide ochii și imaginează-ți tot ce e mai frumos!
Dacă ai reușit o să înțelegi, dacă nu, nu are rost să te mai deplasezi, ești condamnat la o închisoare pe viață, fără zâmbet și fără culoare.
Oricum, de acolo de unde sunt eu, fericirea izvorăște dintr-un izvor, eu sunt binecuvântată pe viață să nu-mi plece copilăria din coastă, să nu se usuce ramul din mine, cel pe care rodesc toate jocurile din copilărie.
Nu e de vânzare, nu e de dat, îl port cu mine în suflet, cu tot cu podul vechi și cu soldații îmbrăcați în armurile țesute de păienjenii paji.
Unii ar spune că mint, că podul a ars, că bunica acum stă cu Dumnezeu la negociat, că unchii mei s-au transformat în pășuni…toate acestea sunt niște minciuni! Totul e aici, privește, aici în inima mea, le voi lua cu mine când voi pleca, sunt singură că și lui Dumnezeu o să –i facă plăcere să revadă satul unde am crescut eu!
Să nu-mi faceți valea sau dealul să plângă, aveți grijă, m-a crescut bunica dură ca o stâncă!
Adunate într-un ulcior, la capul patului, mirosind a iarbă tăiată, punea bunica zâmbetele legate cu un dor iar sub perna ce îmi plămădea visul, îmi punea busuiocul să-mi alunge necazul și plânsul.
Mă învelea cu dragostea-i țesută cu sânge și bătături, și-mi săruta tâmpla cu buzele arse de rugăciuni.
Am adunat inimă cât pentru o veșnicie, verdele ierbii, al frunzelor, al strugurilor din vie, albastrul cerului îmbujorat de atâta joacă și urmele bunicii plecată după apă. File cu file, le ating nopțile în gând, le spăl cu lacrimi sărate să nu se usuce. Nu plâng! Am grijă doar de zestrea bunicii, am doi nepoți și vreau să se bucure picii. Trebuie să am grijă neapărat, n-am vocea bunicii și nici talentul ei la pictat. Nu știu să desenez cerul cu stele colorate așa cum le țesea ea, în vise îmbrăcate, dar sunt statornică în iubire și o să am grijă de tot ce a clădit bunica în viață pentru mine!
––––––––––-
P.S.-nu încercați să mă căutați, am plecat pentru o încă copilărie, la jucat. Dacă aveți mesaje urgente, urcați în carul cel mare cu stele și peste cerul nopții cu luna aprinsă, strigați-mă cu numele cu care nu m-ați strigat încă, Sânziana, Cosânzeana, Ileana, fata moșului sau prințesa plecată la vânătoare de snoave, aveți grijă să fie mesajul urgent, altfel Leul, câinele meu cu grad de sergent, o să vă lase o urmă adâncă peste sufletul ce și-a pierdut copilăria prin anii vieții din luncă.
Atât am mai avut de spus, acum vă sărut sufletul ars de viață, m-am dus, sunt așteptată pe lună, de bunica și de toți cei care mi-au udat anii la rădăcină și m-au descântat cu poeme din stele ca să visez toată viața povești cu prințese și zmeie….
Ileana VLĂDUȘEL
26 ianuarie 2020