CÂNTÂND DE RAMAYANA
O, Doamne Raiul lumii l-am pierdut
În urma unei rătăciri de-o clipă,
Dar cât îi trebuie ulciorului de lut
Să-și facă tot tezaurul risipă ?
O lovitură doar, primită de oriunde
E un dezastru fără de cuvinte…
Prin tragica spărtură moartea va pătrunde
La noi, copiii tăi celești Părinte.
Iar cerul tot va tremura-n secundă
Ca-n Ramayana mirilor divini
Și nu-i o voce-n sensuri la plânsu-mi să-mi răspundă
Când ar ogorul milei cuprins de tragici spini.
Ce ți-am făcut eu Ție, Părinte al iubirii !
Ce mi-am făcut eu mie în fața tuturor !
Cutremur e în mine cum n-a fost dat simțirii
Că cerul mântuirii s-a exilat în dor.
Cântând de Ramayana pe-un colț de veșnicie
O lacrimă în flăcări la schit se roagă Ție.
————————-
Ilarion BOCA
3 aprilie 2019