EU NU CUTEZ S-AJUNG LA STELE
Eu nu vreau fagure de miere,
nici vad cu lira-n Univers…
De ce m-aș crede-a fi-n putere
să pot cuprinde-n miez de vers
ceva ce n-are încăpere
în spațiu-n care îmi framânt
o cadratură de mormânt?!
*
Doar numai unul, pe Pământ,
înfipta-n vârful de condei
cam tot ce-ncape în cuvânt
din cerul izvodit de zei –
în creuzetul lui amesteca
lut pământesc și pulbere de stea.
*
Eu, ce să zic, sunt muritor,
străfulgerat din când în când
de câte un șăgalnic gând
de-a pune scară la vreun nor –
că tot îmi merge, jalnic, buhul
că norii-mi tulbură văzduhul.
*
Eu nu cutez nicicum s-ajung la stele
cât storurile-s trase peste ele;
s-o facă alții pe deplin,
de bolta lor e cer senin.
Eu… am o mică moștenire
aici, la vatra părintească,
lăsată-anume cu menire
ca spicul ei să se-mplinească.
Și de va fi ca glia să-mi rodească,
tot cerul înstelat îmi va fi jos.
Deci zic: să urc la stele, ce folos?!
———————————
Gheorghe PÂRLEA
31 martie 2019
Foto: Internet