Ala MUNTEAN: Poesis

TIMPUL ȘI IUBIREA

 

Se scurge timpul nemilos,
Purtând cu el iubirea noastră,
Din suflet zboară-un gând frumos
Cu dorul său de-o stea albastră.

Se-nalță lent în a sa visare,
Făcând popas în Univers,
Se simte ca la sărbătoare,
Trecând prin prisma unui vers.

Și steaua e o visătoare,
Râvnește spre gândul rebel,
Chiar de-i la mare depărtare,
Ea strălucește pentru el!

Dar timpul are-a’ sale legi:
Ce-i pasă lui de-o stea albastră,
Care așteaptă nopți întregi?
Ce-i pasă de iubirea noastră?..

FLUTURI

Dinspre cer împrăștiate din paleta de culori
Mii de puncte colorate, nouă fericire-n zori,
Sufletului bucurie când e-mpestrițată zarea,
Prinsă-n tril de armonie ce-o aduce primăvara.

Se zăresc tot mai aproape și putem să deslușim
Mii de aripi colorate-n care liniștea găsim;
Fluturi mulți în avalanșă, ploaie sfântă-n univers,
Emanând eternitate, ca silabele în vers,

Ce revarsă peste lume un buchet de vise-ascunse
Să cunoască fericirea, chiar și cei cu tâmple ninse,
Dezmierdându-le privirea cu-o punte de curcubeie
Arcuite peste lume, ca un suflet de femeie…

Fâlfâie din aripioare o puzderie de fluturi,
Iar când soarele răsare, razelor fură săruturi,
Dup-o vreme-ndelungată, prinsă-n crestele de nori,
Cerul ziua înflorește cu-o paletă de culori.

Ca să simtă fericirea omul dis-de-dimineață,
Vibrând în suflet iubirea, izvor nesecat de viață!

ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT

 

Între cer și pământ zboară îngeri cu aripa frântă
Își înalț-al lor cânt către Cel ce spre inimi cuvântă,
Se rotesc lin, ușor, lasă-n urmă o dâră de sânge,
Eu, privind ‘n urma lor, simt că iarăși inima-mi plânge…

Undeva-n depărtări se gătesc de plecare cocorii,
Iar colo-n alte țări, multe mame-și așteaptă feciorii.
Ele ruga-și șoptesc, răspândind peste lume chemarea
Și în plâns îngeresc către cer își imploră-alinarea.

Se destramă un nor, risipit fiind de-o lacrimă sfântă,
Căci ne măcin-un dor ce spre-o clipă de viață se-avântă,
Unde îngeri zâmbesc, precum floarea cu rouă-n grădină
Și mereu mulțumesc Celui Care îi scaldă-n Lumină.

Doar al păsării cânt îi mângâie în liniștea serii,
Adevăr din Cuvânt șterge-n grabă chipu-ntristării.
Îngeri veșnic în zbor, tot mai mulți cu aripa frântă,
Ca-ntr-un vis călător, între cer și pământ se avântă…

 

STROP  DE VIAȚĂ…

 

Mi-e primăvară-n șoapta dintre vise
Și curcubeu-n flori de dor s-a revărsat,
Oglindă-mi e retina stelei ninse,
Lumină vie peste-un suflet întristat!

Se zbat în mine clipele trecute
Cu o sclipire-n roua florilor de măr,
Un azi și-un mâine tainic renascute
Pe o potecă dintre vis și adevăr.

Învolburată-mi pare depărtarea…
Se zbucium-un ecou purtat pe-aripi de dor,
Din suflul vântului ți-adun chemarea
Spre plămădire pentru un nou viitor.

Mi-e prmavară-n șoapta dintre vise,
Mi-e fericire-n umbra ochiului de cer,
Mi-e zambetu-n retina stelei ninse,
Un strop de viață izvorât dintr-un mister…

 

LACRIMĂ-NTR-UN MIEZ DE PÂINE…

 

Port surâsul unui mâine, ca pe-un gând de zămislire,
Pe-o fărâmă de iubire, lacrimă-ntr-un miez de pâine.
Trec secundele cadâne, fremătând cu-ale lor clipe,
Curge timpul în risipe, râvnind ziua care vine.

Se-nspăimântă zarea-n grabă sub un fulger de lumină,
Fața cerului senină își ascunde-a sa podoabă,
Cad, îngălbenite, vise dintr-un nor cu amintiri,
Curațând de licăriri stelele în mreje prinse.

O tăcere ia amploare, curmând cânt de turturele,
Doar un colț ciobit de stele sufletului dă culoare,
Ca să aibă pentru mâine un surâs de fericire,
Zugrăvind ‘n a sa iubire lacrima-ntr-un miez de pâine…

——————————————-

Ala MUNTEAN

31 martie, 2018

***

Ala Muntean, poetă, născută la 3 iulie 1974 în satul Hârbovăț, raionul Anenii Noi, Republica Moldova.

,,Poezia izvorăște pe clapele sufletului meu. Ea poate fi lacrimă sau rază de soare; bucurie sau tristețe;  zâmbet sau durere…  Îmi da puteri să văd seninătatea zilei, îmi crește aripi pentru a străbate universuri și atinge ceea de ce are nevoie sufletul meu în acest colț îndepărtat al lumii și, ce e mai important, de a avea mereu soarele în suflet”. Ala Muntean

Este absolventă a Facultății de Litere a Universității de Stat din Chișinău. A început să scrie versuri  în toamna anului 2017. În acest scurt timp  a  publicat  în revistele online Poezii Diaspora ( în prezent: Universul Culturii), eCreator, „PARNAS XXI- versuri de ieri și de azi”, Logos și Agape și Revista de cultură și artă „Luceafărul din vale”.

Debutează cu volumul de versuri Meditând printre vise, Editura Ștef, 2019.

Prezentă în mai multe antologii: Primăvară cuvântului, Editura eCreator, 2018; Iubitorii poeziei, Editura Inspirescu, 2018; Columna iubirilor eterne, Editura Proșcoala Râmnicu Vâlcea, 2018.

Lasă un răspuns