E timpul mersului pe sârmă
De echilibru,
nici vorbă fuse pân’ acum.
Abia de azi o sârmă
mi se-ntinde,
să-mi fie încercare
în restul meu de drum –
până ce ductul căii
se va-nchide.
Și calea asta strâmtă
pe care o prezum
mă va lasa flămând,
fără merinde,
căci drumului din spate
eu nu i-am dat uium –
și vameșul,
capcane-mi va întinde.
Dar de-aș avea prăjină,
căderea mi-o asum
și teama de-nălțime-o voi ascunde
pân’ ce mă-nghite hăul –
căci știu că nu-i altcum,
ci doar să calc
pe sârma de secunde.
———————————
Gheorghe PÂRLEA
2 august 2019