Crescând într-o atmosferă magică de cărți, Anișoara Laura Mustețiu a fost condusă de o pasiune adâncă de a scrie de la o vârstă fragedă. Autorul surprinde esența cea mai adevărată a sentimentelor, gândurilor și emoțiilor care sunt reflectate prin versuri. Mulți cititori s-au îndrăgostit de poeziile ei și doresc să le citească în continuare. UN SĂRUT PE MĂTASEA TIMPULUI, care va fi a treia carte publicată, și este scrisă pentru a vă face să zâmbiți, să vă emoționați și să vă bucurați de magia versurilor.
***
George ROCA: Unde v-ați petrecut cea mai mare parte a copilăriei? Ce cărări literare ați urmat?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Am crescut în Timișoara, într-o atmosferă magică, înconjurată de cărți, de valuri suave ale creativității artistice generate de tatăl meu. Îmi amintesc cum tatăl meu stătea adesea la masă, privind în aer, parcă pierdut într-o lume necunoscută. Eram mică. Nu știam să citesc sau să scriu, dar înțelesesem de atunci că lumea cărților este magică. Mai târziu, în adolescență am descoperit farmecul scrisului, pe care l-am considerat ca o manifestare liberă a spiritului nostru în sfere noi, o manifestare care ar putea evoca acțiuni grandioase în lume. Inspirată de aceste gânduri, am început să scriu.
George ROCA: Care este cea mai mare încercare de a scrie poezii?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Nu văd nici o încercare, dimpotriva, când scriu poezii mă simt fericită, relaxată. Poezia, ca și viața însăși, are uneori o cale surprinzătoare, aventurieră. Versurile sunt scântei ale spiritului nostru care izvorăsc din lumea noastră interioară. Le dăm sens, vibrație, le eliberăm la lumina zilei și ele devin reale. Uneori, versurile mor după un timp, uitate pe o cărare prăfuită a destinului. Dar alteori, călătoresc în lume și se odihnesc undeva sub privirea cititorului. Acolo, îi vor exalta spiritul, îi vor atinge sufletul și-l vor fermeca, așa cum spiritul meu a fost fermecat odată.
George ROCA: Cum credeți că următoarea carte „UN SĂRUT PIERDUT PE MĂTASEA TIMPULUI” va inspira cititorii să călătorească într-o lume nouă, într-o lume a imaginilor poetice?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: „UN SĂRUT PIERDUT PE MĂTASEA TIMPULUI” dezvăluie povestea unei tinere: o poveste de dragoste, de suferință și de singurătate. Dar este și o poveste de aventuri, înfiripată din secvențe reale capturate din călătoria ei prin lume. Probabil acest fapt contribuie la spiritul distinct al cărții. Deși povestea ei este aparte, visul iubirii este predominant și rezonează cu destinul multor tinere din lume.
George ROCA: Fiind poet, ce sfaturi ați da unei persoane care intenționează să scrie pentru prima data o carte?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Dacă scrisul izvorăște din pasiune, totul va decurge natural. Cititorii apreciază talentul, pasiunea și naturalețea spiritului uman. Dar a avea un editor cu experientă este crucial.
George ROCA: Ce v-a inspirat să scrieți prima carte? De câte ori a trebuit să revizuiți cartea înainte de a fi publicată?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Prima mea carte publicată a fost pe limba engleză. Majoritatea poeziilor au fost scrise pentru un examen la facultate, unde am studiat, printre altele, materia poeziei și scrierea creativă. Profesorii au fost impresionați. Cred că acest fapt m-a inspirat să le public într-o carte pe care am numit-o „TRAVEL IN TIME, A LIFE STORY IN POEMS” După cum a descris unul dintre criticii literari ai cărții: „TRAVEL IN TIME…” dovedește că sentimentele exprimate de Rumi în urmă cu aproape opt sute de ani: „doar sufletul știe ce este iubirea”, sunt valabile și astăzi! Și are dreptate. O dragostea pură dăinuie aproape în fiecare vers al poeziilor mele.
A scrie poezii într-o limbă străină nu a fost ușor. A trebuit să revizuiesc textele de multe ori. Dar am avut și noroc: am găsit un editor bun. În ce privește limba engleză, am rămas mai departe ambițioasă. După câteva luni, am scris a doua carte, o carte pentru copii: „YARRAN, STORIES FROM AUSTRALIA”. Dar cu toate că cele două cărți au o însemnătate aparte în inima mea, totuși, nu m-am simțit liniștită. Îmi lipsea ceva vital. Până într-o zi, când m-am decis să scriu o carte în limba română. Acel pas esențial m-a copleșit cu o avalanșă de fericire.
George ROCA: Care credeți că este o caracteristică pe care o carte trebuie să o aibă pentru a ne face să o iubim?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Experiențele de viață sunt versatile, unice și prețioase, precum gândurile și emoțiile. Cred că ceea ce diferențiază cărțile este autenticitatea emoțiilor și imaginilor care izvorăsc din profunzimea unui spirit creativ și talentat.
George ROCA: Care sunt unele dintre lucrurile pe care le-ați învățat de la autorii dumneavoastră preferați?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Înainte de toate, poeziile tatălui meu m-au atins profund. Ele au purtat impulsul strălucitor care m-a inspirat să pășesc în lumea fascinantă a poeziei. Ador poeții români precum Eminescu sau Alecsandri, poeții germani precum Goethe, Rilke, poeții antici precum Homer și Ovidiu și poeții con-temporani precum Maya Angelou și Rupi Kaur. Versurile lor prezintă o varietate impresionantă de imagini și emoții autentice din timpuri și culturi diferite, care de-a lungul anilor mi-au lăsat un ecou plăcut în suflet. Ele m-au învățat că poezia nu poate fi limitată în timp sau spațiu, și pentru că e născută prin imaginație, poate fi considerată a fi infinită.
George ROCA: Cu ce provocări v-ați confruntat în timp ce ați scris această carte „UN SĂRUT PIERDUT PE MĂTASEA TIMPULUI”?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Am avut numai provocări frumoase și o bucurie nesfârșită. Este prima carte în limba română și simt că prin ea, după ce sufletul a făcut înconjurul lumii acum se întoarce acasă. Plăcerea de a mă exprima în limba mea maternă este infinită.
George ROCA: Cum vă afectează recenziile cărților dumneavoastră – atât pozitive, cât și negative?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Îmi plac criticile constructive. Mă ajută să cresc spiritual. Personal, nu aș scrie niciodată o recenzie negativă. Port în suflet un respect mare pentru diversitatea și bogăția spiritelor creative, pentru munca grea pe care o fac scriitorii, majoritatea fiind plătiți cu puțin sau cu nimic.
George ROCA: Prin ce moduri încercați să înțelegeți mai bine taina scrisului?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Îmi place să folosesc practica observării. De exemplu, într-o dimineață am văzut un trandafir alb în grădină. L-am privit de la distanță în timp ce se mișca ușor în vânt. Frumusețea lui mi-a atins sufletul. După câteva minute, instinctiv, am luat un creion și am început să scriu pe o foaie de hârtie:
Un trandafir alb se legăna ușor în vânt,
Printre razele tandre ce-i luminau culoarea sacră,
Apoi lasă o lacrimă pe o petală, fără-un cuvânt,
În singurătate, scufundat în a lui frumusețe rară.
În taina scrisului mocnesc uneori sclipirile spiritului care selectează momente unice din viața reală și le transformă în peisaje literare.
George ROCA: Care este visul dumneavoastră în privința scrisului?
Anișoara Laura MUSTEȚIU: Voi continua să scriu, călăuzită de o pasiune pură, naturală. Dacă poeziile mele vor reuși să aducă bucurie și armonie în sufletul cititorilor, mă voi considera un scriitor norocos.
––––––-
A consemnat,
George ROCA
Sydney, Australia
10 decembrie 2020