Singurătate
Ce mult întuneric și frig e în mine
ostenită mi-e tâmplă căruntă,
Mă simt o povara ce timpul mă ține
și cucii îmi cânta un cântec de nuntă.
În jur e tăcere și totul mă strânge
pereții m-apasă, ore-s confuze,
Sunt un ghețar cu tăcerea în sânge
învățat să adorm cu amarul pe buze.
Se aude plânsul florilor din geam
și mă întorci din loc în loc,
În somnul meu nici vise nu mai am
cand arde destinul ca jarul in foc.
Pe semne că asta mi-e soarta
de nimic si de toate să n-am parte,
Din când in când doar vântul mai deschide poarta
si ploaia mai spală mirosul de moarte.
——————————-
George POTIRNICHE (Budescu)
22 septembrie 2019