Despărțirea
Deja în coborâre, a senectuții curbă,
arbor fără de frunze. De parc-am fi aici
o clipă doar, sub cerul care
îmbracă-n în puf de aur palmierii
când mâna ta de umeri mă cuprinde.
Sorbim suflarea razei ce se stinge
crescând distanța: doar o amăgire-i
să crezi așa în mila unui zeu. Ea îndulcește
crudul rămas bun al vieții.
Vor trebui întoarceri și deschideri
de noi cărări prin lumea adorată;
se duc cu tine dorul și tăcerea-mi
și noaptea n-are mult de așteptat:
când primul astru-n cer va răsări
adio vom rosti, eu voi pleca.
Francisco Brines, Spania (1932)
Traducere: Gabriela Căluțiu Sonnenberg
din “El ruido del mundo”, Editura POINT 1998