LUCEAFĂR ȘI PRIMĂVARĂ
Tu, Luceafăr din zenit
O să fii de-a pururi mit,
Strălucitor pe vecie,
Ziditor de poezie,
Vei veni noapte de noapte
Cu-ale tale mândre șoapte
Să ne-aduci pacea gândirii
Peste tainele iubirii,
Vei pătrunde-n casă, -‘n gând,
Vise cu noi făurind,
Vei aluneca din boltă
Cu a stelelor cohortă,
Ochii ni-i vei săruta
Și-n brațe ne-oi legăna
Cu răceala nemuririi
Din pridvorul strălucirii,
Ne-oi răpi și ne-oi conduce
Către lac cu apă dulce
Unde nuferii plutesc
Și suflete încălzesc,
Unde freamătă pădurea
Și e cântată iubirea…
Tu Lucefăr vii, te duci,
Precum strigătul de cuci
Și, nemuritor și rece
Veacurile le-oi petrece,
Nimeni nu este ca tine,
Versului îi ești zidire
Iară noi ți-om duce dorul
Că tu ne-ai predat amorul
Când treceai îndrăgostit
Printre plopii-ntineriți
Care fără soț erau
Dar visele îți purtau…
Ești pe bolta nemuririi
Geniu al nefericirii,
Al iubirii fără seamăn
Cu-n destin tragic și geamăn,
Tu, poete, ești izvorul
Ce-și revarsă cu foc dorul
Peste pământ, peste țară,
Luceafăr și primăvară!
———————————–
Florentina SAVU
11 ianuarie 2019