Florentina SAVU: Cu catargul…

Cu catargul unui dor scriu pe valurile tale,
Scriu cu spuma-ți gânduri multe și dureri ivite-n cale
Mare Neagră, adulată, felie din Paradis,
Să le duci pe negre valuri prin seiful unui vis.

 

Să le-nchizi cu forța ta, să rămână-ncătușate,
Să le speli cu apa-ți vie din valuri îmbrățișate,
Eu să-mi eliberez suflet și inima-mi sângerată,
Să-mi aduci zâmbet pe chip și lumină-ndestulată,

 

Să lași tot greul și dorul rătăcite printre stânci,
Am obosit mult prea mult și doruri îmi sunt adânci,
De mine să nu mai știe, unde sunt și nici ce fac,
Vreau s-adun liniștea lumii numai după bunu-mi plac.

Cu catargul unui vis scriu de zor ce mă frământă,
Nu mai am puteri să lupt și nici să mă iau la trântă,
Înspumate îmi sunt gânduri și iubirile ucise,
Cu minciuni și falsitate și cu vorbe de tot stinse,

Vreau să uit de întuneric și de ceața de prin vorbe,
Nu mai rabd deloc să fiu pusă la zid și la probe,
Du-le de-azi în adâncime și îngroapă-a mea durere,
Ajută-mă mare sfântă, mă scapă de-amar și fiere!

———————————–

Florentina SAVU

Octombrie 2019

Lasă un răspuns