Prima respirație
Seara a căzut încet peste zi
Intr-o pătrundere discretă
Până când întunericul îndesit
A strigat -Am învins lumina
El nu înțelesese cântul celor
Ce nu aveau parte de umbre
Subtile forme ale discreției
Luminii ochilor măcar urme
În suflet crescuseră flori albe
Ce acopereau bezna de afară
Acelaşi alb se vedea pe frunte
Şi pe zâmbetul azi ascuns
Din sâmburele normalitate
Crescuse un înger trandafiriu
În strai de scâncet înmugurit
Şi izvor de bucurie… de tată!
Jocul cuvintelor
Neastâmpărul copilăriei se rescrie
În alt spațiu în alt timp în alt mod
Doar zburdălnicia rămâne constanta
În al vieții fir variabil un şăgalnic nod
Culisând în culise în reguli necunoscute
Ce-şi urmează drumul sigur singur
Pe culoarele firelor dense nevăzute
Lumini stinse se reaprind din cenuşe
Uneori de la vânt alteori de la ploaie
Geamul ferestrei este cale deschisă
Clipa o imensă trăire-n albastră văpaie.
Parfumul lemnului
Tu inel de zi şi noapte
Ce legatu-m-ai cu glia
Spune-mi rogu-te de acu
Unde cântă ciocârlia
Printre ramuri răsfirate
În străine flori de vânt
Îmi plec astăzi dorul
Frate pân’ la tine şi pământ
Să aud cum creşte-n poală
Firul ierbii dintr-un gând
Cum genunchii tatei azi
Îmi şoptesc dintr-un adânc…
Ce parfum din lemnul ud
Rumeguş pătruns în piele
Pân la umăr ei mi-l sug
Priviri cu degete grele
Ce nu au gustat cu mine
Sub secure coaja groasă
Nici a palmelor măsură
Pe secure ori pe coasă
Să-mi adie lemnu’ a pâine
Şi a struguri iarba toată
Doamne câtă avere ieri
Azi amar venit din piatră
De scânteie-n cremene
De cuțât pân’ la prăsăle
Mi-le-au dat pe 3 arginți
Şi-o mână de mamudele
Vine tata pe-o cărare
Amintirile-i sunt dure
Lemnu-i ud în scutecele
Plânge mama lui pădure.
Toamna
Gândul, rod al toamnei,
Stă proptit într-un răgaz
Şi privind peste oglindă
N-are haz, n-are necaz.
E aşa…ca-n toiul verii
Soarele la… asfințit,
Bogăție aurie răsfirată,
Mireasmă de răsărit.
C-am uitată peste file,
În splendori nenumărate,
Razele îi sunt veşmântul
Răsărind din el bogate.
Strai de frunze aurite
Străjuiesc chemari şi cer,
În adâncuri neştiute
Glasul lui este mister.
Ieri un verde mătăsos,
Mă striga sfios, cuminte,
Astăzi însă haina lui
Tot pe raze-n taine sfinte.
Aur adunat în pom,
Giuvaer pentru o vară,
Stă acuma aşteptând
Iarna-n strai de gală.
Ram în pânze de cuvinte
Legănate de vre-un vânt,
Odihnesc retina-n păsări
Ce rotesc un dulce cânt,
Gândul toamnei în ecouri
Adunând.
Ursul carpatin
Cetina pe căi străine
Strânsă e în dorul lui
El în umbră într-o vale
O tot caută hai-hui
Fără cer şi fără casă
Un copil al nimănui
Jalea-şi plânge printre fiare
Şi-i pribeag cum altu’ nu-i
Nu-i frunziş nu-i nici hotar
Pe o lacrimă curată a urcat…
Rază de lumină întunecată
Apa caldă iarna surogat.
–––––––––––
Eugenia BUCUR
Slatina