Emma POENARIU SERAFIN: În mine-a rămas tata

În mine-a rămas tata, o Doamne ce-ntâmplare
S-a dus el fără turmă și fluierând în gând,
Nu se-nchina la nimeni doar poate la hotare
Când pleca în porneală, cu câinii toți lătrând.

În mine-a rămas tata, prin colț de primăvară
În șură bate-un clopot și vântul bate-n șa
Iar calul lui de flăcări doar dorul i-l mai cară
Și Cerul îmi lumină, din când în când o stea.

În mine-a rămas tata și-un vers din poezie
Ce-mi spune că sunt fată să plec fără ecou
Progadiile vremii, nici lupii nu le învie
Și nu e timp din timpuri, să mor ca un erou.

În mine-a rămas tata… și tot ce mi-a lăsat
Și dragostea de țară, respectul de părinți
Iar neniul meu săracul, în mine-i îngropat
Și numele-i la Domnul , pe laviță-ntre sfinți.

În mine-a rămas tata cu ochii verzi de frunze
Și mi-a lăsat că zestre, demult, un vers și-o coasă
Și munții mei și marea, și valul cu meduze,
Și mâna ce-n durere peste vreo-un trup se lăsă.

În mine-a rămas tata, de zici că nici n-a fost
Dar inima lui tristă… prin mine luminează,
Și-a început căința, din zilele de post
Dar tata e la Domnul, cu sfinții…ajunează…

————————————————–

Emma POENARIU SERAFIN

Sibiu

12 martie 2019

Imagine internet