Maria HOTEA: Doar dorul

Doar dorul

 

În liniștea înserării când stele se aprind
Iar fluturii vioi în valsul lor se prind,
Gândul pornește-n zbor prin vise călător
Mănat în noaptea albastră de-un dor.

Prin minte îmi revin sublimele cuvinte
Din clipele trăite ce sufletul le simte,
Încrezătoare sper să-mi mai revii iubite
Simt inima în piept bătând ca și-înainte.

Liniștea e deplină în noaptea cea înstelată
Prin iarbă licuricii zglobii lumina și-o arată,
Doar timpul mi se pare că s-a oprit în loc
Singurătatea-o simt prinzându-mă în joc.

Doar disperare simt și-aș vrea să o înfrâng
Iar lacrimi calde curg și nu pot să le alung,
Durerea mi-e stăpână în suflet și în gânduri
Îmi ține companie când iar mă pierd în visuri.

Zadarnic te tot caut că-mi ești doar o himeră
Dar nu te pot atinge când sufletul mai speră,
Îmi ești mereu în vise dar nu-mi ești alinare
Doar dorul răscolește și inima mă doare!

——————————-

Maria HOTEA

12 martie 2019

Lasă un răspuns