VIAȚA MEA….
Tot îmi repeți că-ți sunt copilul favorit
Dar te întreb, de ce mi-e grea a anilor desagă?
De ce de malul negrul al suferinței m-ai izbit
Lăsându-mă rănită, fără un pic de vlagă?
Mi-ai luat puțin, apoi din ce în ce mai mult
Din darul scump al ursitoarelor zgârcite.
Cu tine duelându-mă, mereu eu am pierdut
Și am rămas cu ale mele boli nefericite.
Nori negri și ciudați pe cerul meu plutesc
Și port războaie care mă-ngenunchează,
Dar nu-nțeleg de unde puteri să te iubesc
Îmi mai găsesc în nopțile de groază.
Nu pot să te urăsc nicicum, că ești a mea
Și te iubesc așa cum ești de slută
Și-n fiecare zi, doar ție îți dăruiesc
Ofrande și poeme de iubire mută.
———————————–
Emilia-Paula ZAGAVEI
22 ianuarie 2019