M-ai respins
Într-un gând ce-i zbuciumat,
De dorința unui vis,
Ai rămas încătușat,
Chiar dacă tu m-ai respins.
Nu mai sunt în gândul tău,
Nu îți pasa ca mult sufăr,
Și înfrunt valul cu greu,
Asemeni florii de nufăr,
Ce-și destramă din petale,
Din coroana sale-i flori,
M-ai respins și ce mult doare,
Dor de tin’mi-e deseori.
În tăcerea nopții reci,
Far’de luna, far’de stele,
Tu prin gânduri îmi alergi,
M-ai respins din toate cele,
Tristețea încerc să-nchid,
În al palmelor căuș,
Însă tu îmi torni în gind,
În țipăt de pescarus,
Aud țipătul strilind,
Floarea-ncet mi se destramă,
M-ai respins chiar și din gând,
Nu pe min’glasul ma cheamă.
Din al nopții întunecime,
Îmi fac val sa ma-nvelesc,
M-ai respins, însă în mine,
Sentimente m-ai trăiesc,
Mi-este sufletul ruine,
Și nespus de tulburat,
Tu nu mai ești pentru mine,
M-ai respins, și ce păcat,
Sa ma sfârșesc în suspine,
Lacrima de nufăr dalb.
——————————-
Elena TUDOSA
2 februarie 2019