Și-apoi ningă cu înviere
să uităm ce cruci am fost…
Pun opaițul
la fereastra dinspre visele din noi ;
din icoana ce-o sărut ,
tot mai suie printre sfinți
tălpile bătute-n cuie
și le spală numai ploi .
Te botez să-ți ștergi uitarea ,
c-o batistă frământată
între mâinile-mi din rugă
și curat în noi să urci ;
o lumină să-mi aduci
pe sub munte nins de dor
și un curcubeu tomnatic ,
cald ca aburul de pâine ,
să mă țină într-o rugă
dintr-un ieri și până mâine ,
când ți-oi frământa azima
zilelor ce-or fi de post.
Și-apoi ningă cu înviere ,
să uităm ce cruci am fost…
————————-
Elena NEAGU
5 mai 2019