Elena MITITELU: E semn că toamna se întoarce

E semn că toamna se întoarce

Încărunțesc copacii iară și vântul prinde să-i dezbrace,

E semn c-a mai trecut o vară, e semn că toamna se întoarce.

*

Încărunțesc din nou copacii, e semnul toamnei că se-ntoarce,

Prin frunzele roșii ca racii, e semn că vara e fugară.

*

Încărunțesc copacii-n pară, podoaba plapumă se face,

E semn c-a mai trecut o vară, e semn că toamna se întoarce.

*

Încărunțesc și timpul zboară, încă un an în plete-mi zace,

E semn c-am mai trecut o vară, e semn că toamna firu-și toarce.

.

Rondelul soliilor de toamnă

.

Toamna solii își trimite:

Nori și ploi, vânt și furtună,

Aruncate-n văgăună,

Ierburile pârjolite…

.

La sfat călătoare-adună,

Prin pomi frunze ruginite,

Toamna solii își trimite:

Nori și ploi, vânt și furtună.

.

Verii trena îi înghite,

Uscă iarba din pășună,

Când alaiul ei răsună,

Peste dealuri petecite,

.

Toamna solii își trimite!

.

Gândul meu cel mai durut

Mă rog la Îngerul cel Sfânt

Dorinţa-mi coaptă-n gândul meu,

Să mi-o asculte Dumnezeu,

Când m-o întoarce în pământ.

.

Din firul vieţii ce l-am tors,

Să mă aştearnă pe-un ştergar,

Sau boţ pe-o roată de olar,

Să ştiu că-n lume m-am întors!

.

În mâna fetelor frumoase,

Prin pânza din război să plâng,

Să râd cu ele, când se strâng,

La clăci mândre cămăşi să coase.

.

Să fiu o floare, râu sau pom,

Sau poate-un fir de busuioc

Pe ia ce o poartă-n joc

Şi printre oameni să fiu OM.

.

Din mine truditori să bea,

Ţinându-mă la pieptul lor,

Să-mi cânte doinele de dor,

În nopţile cu fir de stea.

.

Să nu mă lase zbor înfrânt,

Pe foi galbene uitate,

Prin trăirile-mi curate,

Să mă întoarcă în cuvânt.

.

Îl rog pe Bunul Dumnezeu

Să calc din nou printre români,

Copii şi tineri şi bătrâni

Voioşi să-i văd în jurul meu.

.

Pe cei dragi, Doamne, pe ai mei,

Să-i ai, Mărite-n paza Ta,

Întoarce-i şi pe ei, de-or vrea,

Şi să ai grijă şi de ei.

.

E gândul meu cel mai durut,

Când m-oi întoarce iar în lut!

Elena Mititelu

Lasă un răspuns