Însingurare
Hei, frunză a toamnei de miere,
aștept să-mi aduci vești bune
din camera palidă ca o stafie,
în care bolnavii stau de veghe
cuprinși de insomnii înfrigurate
visând în răstimpuri răzlețe
la strugurii rămași neculeși
cu bobul pleznind de mirare,
nefericiți în bătaia vântului rece
acoperiți de ceața tulbure a ploilor
în via răscolită de umbre arămii,
și de amintirea pașilor tăi încrustați
în pământul jilav, părăsit de greieri…
—————————-
Dunia PĂLĂNGEANU
Giurgiu
2 octombrie, 2018