Îţi scriu, Poete drag, de-aici, din viață,
pe unde mă mai aflu, temporar,
încă mi-e bine, dar plutesc în ceață
și nu-i exclus ca-n dânsa să dispar.
Te-am și sunat, cu un prefix de Rai,
să-mi mai trimiți și mie ce-ai mai scris,
dar telefonul tău e ocupat și, vai,
mă tem că l-ai uitat pe undeva deschis.
Voi insista, n-am să renunț ușor,
chiar de va fi să fie în zadar,
când vin, te sun, pe-un număr de interior
și-am să-ți aduc statuia ta în dar.
Voiam să-ți spun că mi-ar fi fost mai bine,
dar îmi e dat, mereu, să mă complic…
Tu ce mai faci la ora când mi-e dor de tine,
căci eu, pe-aici, alerg după nimic?
Să știi că, iarăși, au venit cocorii toamnei ce trecu,
că pleacă-n grabă ierni, și veri, și primăveri,
degeaba, dacă nu ești tu
să le mai cânți, cum o făcuseși până ieri.
Şi să mai știi că ne-a băgat în carantine
o molimă ce încă n-are leac…
adio, te iubesc, rămâi cu bine,
coboară frica și-ntristarea peste veac!
Dumitru GRUI
09.04.2020