Şi chiar dacă te mai iubesc…
Acum, când plec definitiv,
Am înțeles că niciodată,
N-ai fost al meu, decât fictiv
Şi voi uita povestea toată…
Regretu-mi pare azi anost,
Sunt ca un bulgăr de zăpadă,
Iar lacrimile nu-şi au rost
Când tu jucai doar o şaradă…
Te voi uita prin nori de fum
Şi printre frunze-ngălbenite.
Mi-e sufletul un hău de scrum,
Iar gândurile-s obosite…
Şi nu-nțeleg de ce ți-am pus
În palmă inima-mi s-o strîngi ,
Când am ştiut dar nu ți-am spus,
Că intr-o zi ai să mi-o frângi….
Şi chiar daca te mai iubesc,
De-acum voi fi doar o tăcere,
Dar am să-nvăț iar să zâmbesc,
Pentru că toate-s efemere…
Din volumul de versuri:
…Când tăcerile dor…
––––––––––––
Dorina OMOTA
Grafică: Lucian Opriceanu
Excepțională creație!
Admirație și prețuire!