Mugurel PUȘCAȘ: Duduie, duduie…

DUDUIE, DUDUIE…

 

Duduie, duduie,
Ce te-aş bate-n cuie,
La mine pe trup…
Aprig, să mă-nfrupt.

 

Dulce duduiţă
Cu maci la cosiţă,
Ce te-aş răstigni,
Colo, sus, la vii.

 

Vară, cer topit,
Vreme de iubit,
Cu duduia-n fân,
Jar, amor păgân.

 

Buze, gust de fragi,
La umbră de fagi,
Lemnul clocoteşte,
Inima-mi dospeşte.

 

Râul, jind de iarbă,
Sângele să-mi fiarbă,
Dulce nebunie,
Tandră feerie.

 

Nopţi, alei cu stele,
Mângâieri rebele,
Pajişti cu amor,
În floral decor.

 

Duduiţă dragă,
N-oi sorbi în grabă…
Din aroma ta,
Lin, voi savura.

 

Arşita e mare…
Simt a ta răcoare,
Nesfârşit izvor,
Cald… Gemând uşor.

 

Goi, spre dimineaţă,
Îngeri ne răsfaţă
Rouă, dor încins,
Lud decor… De vis…

–––––––––––

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

26 mai, 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *