Mugurel PUȘCAȘ: Duduie, duduie…

DUDUIE, DUDUIE…

 

Duduie, duduie,
Ce te-aş bate-n cuie,
La mine pe trup…
Aprig, să mă-nfrupt.

 

Dulce duduiţă
Cu maci la cosiţă,
Ce te-aş răstigni,
Colo, sus, la vii.

 

Vară, cer topit,
Vreme de iubit,
Cu duduia-n fân,
Jar, amor păgân.

 

Buze, gust de fragi,
La umbră de fagi,
Lemnul clocoteşte,
Inima-mi dospeşte.

 

Râul, jind de iarbă,
Sângele să-mi fiarbă,
Dulce nebunie,
Tandră feerie.

 

Nopţi, alei cu stele,
Mângâieri rebele,
Pajişti cu amor,
În floral decor.

 

Duduiţă dragă,
N-oi sorbi în grabă…
Din aroma ta,
Lin, voi savura.

 

Arşita e mare…
Simt a ta răcoare,
Nesfârşit izvor,
Cald… Gemând uşor.

 

Goi, spre dimineaţă,
Îngeri ne răsfaţă
Rouă, dor încins,
Lud decor… De vis…

–––––––––––

Mugurel PUȘCAȘ

Reghin

26 mai, 2018

Lasă un răspuns