Primesc un telefon de la un bun prieten azi dimineaţa. Mă întreabă ce mai fac.
– Mă pregătesc pentru ora de sport, îi răspund, dacă îţi poţi închipui aşa ceva.
– De închipuit pot eu multe, dar nu prea mă ajută… Am îmbătrânit.
Le relatez dialogul amicilor din bloc, adunaţi pe o bancă în părculeţ.
– Totul e în capul lui, e de părere Boris Glaspapier. Vârsta nu contează. Am citit despre un doctor japonez care la o sută de ani dă consultaţii, urcă scările pe jos, bea numai apă, mănâncă numai legume şi peşte şi face zilnic exerciţii fizice… N-ai voie să întrerupi!
– Asta aşa este, spune Menaşe. Eu ştiu cazul unui gospodar din Fălticeni care, când i-a fătat vaca, a început să ridice zilnic viţelul în braţe. Până ce a ajuns ditamai taurul şi nu a mai putut. Dar nu s-a lăsat. A continuat cu un miel până mielul s-a făcut berbec şi când a ajuns şi ăsta la vreo sută de kile, s-a reprofilat pe curcani. Totul e să ai voinţă! Vârsta chiar că nu contează…
– Ca să nu mai spunem că o mulţime din marile descoperiri ale omenirii au fost făcute de oameni vârstnici. De pildă locomotiva cu aburi, intervine Leopold Gurnişt. Simfonia noua a fost compusă după celelalte opt, când Bethoven nu mai era tânăr, şi nici telefonul, ascensorul şi primul computer nu le-au imaginat tinerii. Sunt, dacă mai era nevoie, multe dovezi că vârsta nu contează….
– Eu am fost ieri după masă la policlinică, spune Haim Nasgâtaşvili care a ascultat până acum. Printre alţii, era acolo un om foarte în vârstă într-un scaun cu rotile. Aştepta să intre la doctor, tăcea dar era clar că nu se simte bine deloc. Cineva a propus să i se permită să intre fără rând. Ceilalţi pacienţi au fost cu toţii de acord. În afara unui singur tinerel, care venise pentru o adeverinţă şi făcea scandal…I s-a explicat logic că omul e foarte, foarte suferind şi foarte în vârstă…Şi ce a răspuns tipul? Tot aşa: că vârsta nu contează.
——————————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel