Nu știu dacă e un fenomen legat de vârstă sau de criza financiară mondială dar, în ultima vreme, adică de un an și ceva, domnul Brocker a devenit grozav de invidios. Pe mine, cel puțin, chestia asta mă indispune destul de mult pentru că nu se justifica cu nimic. Îmi face, de exemplu, o vizita incognito, fără măcar să mă anunțe în prealabil, ceea ce practic nu mă deranjează, pentru că eu nu sunt formalist. Sună la ușă, intră, eu îl poftesc cu mine în bucătărie, pentru că tocmai mănânc.
– Ia loc, îi spun, să-mi termin porția și-ți stau la dispoziție, fac numaidecât și o cafea pentru fiecare…
– Ce mănânci? întreaba el suspicios.
– Eh, mi-a venit pofta de o supa de fasole cu mămăligă rece și ceapă spartă. Știi, ca pe vremuri…
Mi-e puțin penibil, ce poate să creadă omul, că am rămas cu gusturi rurale sau că nu vreau sa fac cheltuieli mari. Dar el, dimpotrivă, interpretează cu totul altfel.
– Sigur ca da! Tu poți să-ți permiți orice delicatesă… Ce-ți pasă? Nu ai colesterol și nici trigliceride, nu suferi de balonări și nu ai carii dentare. Apropo, cât e valoarea normală a colesterolului? Habar n-ai! Vezi? Sănătosule!
Mă simt imediat vinovat, am un copleșitor sentiment de culpabilitate generala, îmi dau seama ca trebuie să fac ceva urgent pentru domnul Brocker. Spun:
– Nici eu nu sunt sută la sută sănătos. Anul trecut am avut un accident de mașină și m-am lovit la nas. Ai uitat ca am umblat aproape doua săptămâni cu nasul vânăt și umflat?
– Ăsta-i accident? Te mai și plângi? Ai avut un noroc porcesc. Puteai foarte bine să-ți rupi picioarele, să ieși din circulație pe șase luni, sa… Așa un accident cum ai avut tu, mi-ar plăcea și mie.
– Da, dar odată, acum câțiva ani, am fost internat în spital. Și dumneata mi-ai făcut atunci o vizită de curtoazie. Țin minte precis pentru ca mi-ai adus o napolitana cu gust de vanilie, foarte frumos ambalată.
– Sigur, zice el, îmi amintesc. Ai stat în spital! Dar ce rezervă ți-au dat! Ce vedere aveai de la fereastră! Ce pijama elegantă aveai. Norocosule
– Pijamaua era a mea, de acasă…
– De acasă…Pai, vezi? Toți bolnavii aveau pijamale de spital conform regulamentului, cu ștampila și nasturi lipsa, numai tu… Cu ultima moda la pijama. Parcă erai la un hotel de cinci stele, undeva, în America de Nord. Fericitule!!
Adevărul este ca domnul Brocker a fost în America de mai multe ori, iar eu încă niciodată. Mi-am zis ca e momentul sa schimb subiectul:
– Apropo de America. În timp ce dumneata te plimbi prin Statele Unite ca la mama acasă, eu mi-am permis maximum o excursie în Grecia, la clasa turist. Se poate, domnule?! Dumneata mă invidiezi pe mine?
– Parca eu spun ca te invidiez? Să-ți fie de bine excursia, n-ai decât. Pe mine mă mănâncă ghinionul meu… Că în timp ce tu te plimbi prin Grecia și vezi monumente și insule, statui și tot felul de grecoaice, ce vad eu? În primul rând mă costă de zece ori mai mult, mai ales la business clas, plătesc totul în dolari, pierd zile întregi pe drum de la un obiectiv la altul, ca sa vad ce? Un canion, un gheizer, o vegetație? Dar așa ești tu, ai noroc în toate, ție îți vine totul mai ușor, mai ieftin, mai convenabil… Nu te invidiez deloc, dar ăsta e adevărul. Baftosule!
– Păi… și excursiile astea, chit că nu e obligatoriu sa le faci, dar dacă tot te hotărăști, e bine să le planifici după buget, nu? Or dumneata, iartă-mă că îți spun, câștigi binișor, nu ai motive sa te plângi, cu fabrica de șervețele creponate și cu magazinul de șosete sport… Eu câștig mai puțin, nici nu se compara…
– Foarte adevărat, câștigi mai puțin, dar ce impozite plătesc eu, știi? Nu știi! Și nici nu trebuie să știi… Ție ce-ți pasă? Soția ta e o femeie care aproape ca nu vorbește în comparație cu nevasta mea, colesterol nu ai, engleza nu știi, dacă întârzii undeva zece minute, n-ai probleme, în timp ce eu sunt proprietar, depind de greva de la bursă și de buletinul meteorologic…Hai să te fac o tablă., mai bine..O.K.?
Jucam table. Patru partide. Cine câștiga? Dânsul, numai el.
– Cred și eu, oftează partenerul meu, ai un noroc nemaipomenit. Când jucam pe un sekel partida, câștig eu. Ia să fi jucat pe o suta de dolari linia. Precis că mă lăsai cu fundul gol. Să nu te invidiez? Nu te invidiez.. Mă plâng numai de ghinionul meu. Am voie? Norocosule!!
——————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
4 iulie, 2019