Dorel SCHOR: Avi Schwartz – aparentul paradox al picturii

Pictorul Avi Schwartz este un nostalgic… Nu în sensul pesimist al cuvântului, cu amintiri neplăcute sau nesemnificative, ci cumva in spiritul stenic al amintirilor din copilărie, martore ale tranziţiei dintr-un timp în altul şi dintr-un loc în altul. Al unor transformări care nu şterg peisaje şi portrete, simboluri ale unor vremi care au fost. Si unde gaseste citadinul modern acele colţuri liniştite, în care timpul şi-a păstrat patina, colorându-le familiar şi subtil? O variantă posibilă ar fi în vechiul Tel Aviv, în cartierele care păstrează atmosfera de acum o sută de ani, în Yaffo, cu bătrânul port pescăresc, cu străzile cotite în care tavernele populare îţi oferă cafea şi bucate specifice, cu pitorescul “târg al puricilor”, clocotind de mişcare, ritm şi fluiditate…

   Avi Schwartz rămâne un constant admirator al vechilor maeştri, chiar dacă pictura lui respiră limbajul actual al artei prin compoziţia modernă, tuşele generoase ale culorii, distribuţia luminii şi atitudinea personajelor. Aceştia amintesc de târgoveţii şi precupeţii din pieţele României de pe vremuri, de căruţaşii şi harabagii, de vânzătorii de pepene, de amatorii de stat la taclale, de piaţa de peşte atunci când mai era peşte…

   Oamenii din tablourile lui Avi sunt oameni simpli. Ei au, de obicei, ceva de făcut, sunt activi, emit vitalitate şi fac parte, implicit, dintr-o poveste. Dar nu o dată, personajul se transformă într-un portret care captează imaginaţia privitorului. Pictura reflectă cu robusteţe experienţa de viaţă, tensiunea trăirii instinctive, universul de sine stătător.

   Aceasta explică, de altfel, aparentul paradox al lucrărilor picturale datorate lui Avi Schwartz. Un timp care a trecut, personaje oarecum anacronice, într-un context depăşit…. Dar, de fapt, un pod între trecut şi prezent care priveşte în viitor. Cu valorile materiale şi spirituale perene, într-o realitate modernă şi o confruntare continuă. Tocmai de acea, unicitatea stilului, atmosfera şi conţinutul artistic personal, bogăţia cromatică şi miza socială din compoziţii îl fac pe Avi inconfundabil.