Într-o zi s-a prezentat la cabinetul dentistului Kleinergrois o domnişoară care căuta de lucru. I-a spus că a terminat un curs de asistente şi a prezentat o adeverinţă stampilată, în acest sens.
– Foarte bine, a spus doctorul care tocmai curăţa dantura unui ospătar… Pe tăviţa din dreapta sunt câteva instrumente. Dă-mi, te rog, unul pentru detartraj.
Fata s-a uitat lung şi melancolic la obiectele lucitoare, a ezitat câteva minute şi a renunţat să decidă. Kleinergrois m-a asigurat că orice piesă era bună întrucât erau pregătite exclusiv pentru acea misiune. Tinerele talente trebuie totuşi încurajate, aşa că n-a descurajat-o pe pretendenta la incadrare şi a supus-o discret la altă probă.
– Domnişoară, i s-a adresat el amabil, scoate din dulăpiorul de lângă dumneata materialele trebuincioase pentru un amalgam.
– Pentru ce?! a ciripit ea.
– Pentru amalgam. O să-i preparăm dumnealui o plombă dentară.
Tânăra era frumoasă şi elegantă dar, pe cât se pare, nu prea în temă. A ridicat din umeri şi a oferit o explicaţie gen „am lipsit de la lecţia asta” sau „când eram mică am suferit de otită”…
Bunăvoinţa lui Kleinergtois nu se termnase însă, i-a mai oferit o şansă, dar tipa era cu totul în aer.
– Nu-i nimic, orice început e greu…Uite ce o să facem: mâine dimineata la ora opt te prezinţi la cabinet. O s-o asişti pe asistenta mea. Ce nu înţelegi, întrebi. Ce nu ştii, o să-ţi explicăm. Dacă după o săptămână te descurci binişor, te-am primit.
A doua zi la opt n-a venit… La ora nouă nu apăruse… La zece, a înţeles că nu mai vine… La unsprezece a apărut.
– Să-mi pun halatul? a întrebat ea dulce.
– Nu, a spus dentistul. Ascultă ce i s-a întâmplat vecinului meu. Într-o zi, a venit la el un tânăr, fiul unui prieten din copilărie. Eu, a spus tânărul vreau să deschid o afacere, dar nu am decât jumătate din suma necesară. Te rugăm, tata şi cu mine, să mă împrumuţi şi eu mă fac forte să-ţi înapoiez la timp ce şi cât datorez. Foarte bine, i-a spus vecinul. Prezintă-te mâine dimineaţa la şapte fix şi vei primi cele cerute. Numai că tânărul a apărut abia la nouă! Îmi pare rău, i-a spus vecinul, dar nu pot să te împrumut. Dacă acum, când trebuie să primeşti banii, ai întârziat cu două ore, ce va fi când va trebui să-i înapoiezi!? Ai înţeles, domnişoară?
– Sigur că am înţeles, dar ce legătură are asta cu mine? Eu nici nu-l cunosc pe băiatul ăsta şi nici măcar pe vecinul matale…
——————————
Dr. Dorel SCHOR
Tel Aviv, Israel
2 iulie, 2019