Dorel SCHOR: Adevărul în față (schiță)

 – Ce sunt alea „minciuni convenţionale”? îl apostrofează Menaşe pe Şimon Şeinerovici. Nu se poate să spui atâtea minciuni încât să ajungi în situaţia că nu te mai crede nimeni. Omul trebuie să fie sincer, să spună adevărul în faţă cu orice risc. Numai aşa vom avea o societate sănătoasă…

   – Vorbeşti ca un politician, îi răspunde Şimon. Dar n-am să te contrazic. Dacă promiţi aici, faţă de martori (şi arată spre mine), că îţi iei răspunderea pentru ce mi se poate întâmpla dacă spun numai adevărul, eu mă angajez ca măcar câteva zile să nu spun nici o minciună, nici măcar una convenţională.

   – Bravo! zice Menaşe entuziasmat. Promit.

   Chiar în ziua acea, Şimon a întâlnit-o pe madam Gurnişt.

   – Am auzit, i-a spus, că vrei să-l însori pe băiatul matale cu una Dina de la bancă. Am văzut-o zilele astea.

   – Da? s-a bucurat madam Gurnişt. Ei, ce spui?

   – Am să fiu sincer, i-a răspuns Şimon. Nu-l invidiez de loc pe fecior. Că fata arată aşa cum arată, mai treacă meargă, în viaţă nu-i totul frumuseţea, cu toate că oricum, ar trebui să fie mai puţin şleampătă şi să se mai pieptăne din când în când. Dar mă gândesc ce viaţă o să aibă, că are  aia o gurăăă…

   A doua zi dimineaţa, Şimon a telefonat de la serviciu domnului Ştrudelman:

   – Scumpe nene Ştrudelman, am primit invitaţia la aniversarea soţiei matale, care am uitat cum îi zice. Nu te supăra, dar n-am să vin. Nu, nu am nici o problemă de sănătate şi nici chestiuni urgente la serviciu, cu toate că petrecerea e în timpul săptămânii. Dar mi-am făcut socoteala şi nu-mi convine. Costă o groază drumul, plus un cadou pentru care cheltuiesc cât pentru o pereche de pantofi. Ca să fiu sincer, decât să-i fac un cadou soţiei matale, mai bine mi-l fac mie. Lasă că te descurci matale şi fără cadoul meu, că doar nu m-ai invitat pentru că nu mai poţi după mine, m-ai invitat din cauză că ai crezut că o să mă supăr altfel. Ei, uite că nu mă supăr!

   Domnul Ştrudelman i-a închis nervos telefonul.

   Vineri seara, Şimon l-a vizitat pe Aron, antreprenorul.

   – Aaaa, ce surpriză plăcută, a rostit gazda la intrare.

   – Nu te bucura chiar aşa de mult, i-a spus musafirul. Să nu crezi că nu mai puteam de dorul tău. Dar ştiu că la voi se găseşte un păhărel bun de wisky şi o gustărică pe gratis. În plus, voi bârfiţi pe toată lumea şi pe mine chestiile astea mă amuză grozav. Iar la urmă, vreau să-ţi cer un împrumut pe care nu sunt prea sigur că ai să-l vezi înapoi. Înţelegi?

   – Înţeleg, s-a încruntat Aron şi nici nu l-a mai lăsat să intre. Ştiam că eşti un mare mincinos, dar nu te credeam măgar..!

   Astăzi, Şimon Şeinerovici ne-a convocat pe mine şi pe Menaşe la el. Ne-a relatat ce i s-a întâmplat de câte ori a spus adevărul adevărat.

   – Acum vă rog să-mi spuneţi care e concluzia voastră. Că eu revin la felul meu de dinainte, n-au decât să creadă toţi că-s mincinos, eu nu mă supăr. Ce, voi vă supăraţi dacă afirm că sunteţi teribil de inteligenţi şi de orientaţi, foarte apreciaţi şi iubiţi de toată lumea? Cu toate că ştiţi că nimic nu e adevărat…