Doina BĂDILĂ: Pânza lui Van Gogh

PÂNZA LUI VAN GOGH

 

Târziu când vei vedea că te-am iubit,
Portalul sufletului se va-nchide…
Doar fumul amăgirii, venind din asfințit
S-o risipi în vânt, lăsând un iz de piramide.

O umbra mare de tăcere, s-o așeza clipind,
Și nu poți să-i alini nicicând durerea
Iubirilor trecute, cu ultimele trenuri fumegând…
Ce trist și sacadat, înaintează-n inimi amintirea !

O amintire dulce, de clopote în munți trezite
Ce-avea să-ți fure o lacrimă grăbită
Ce se prelinge tristă, în dimineți neavenite
Pe, PÂNZA LUI VAN GOGH cu… FLOAREA SOARELUI, neadormită…

Mereu am să te caut, cu vântul înserării,
Voi lua cu mine poteci fără oprire,
Voi poposi o clipa-n gând, la malul mării…
Și-oi adormi râzând, – ÎN CALEA TIMPULUI CE VINE !

—————————-

Doina BĂDILĂ

Octombrie 2019

Floarea-soarelui pictura de Van Gogh

Lasă un răspuns