Spune-mi, te rog…
simt o tăcere albă şi-o dulce apăsare
mi-e sufletul ţăndări, în fâşii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
şi… peste libertatea mea de lup…
castanii plâng în sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia… seara se preface!
fumez tăcut şi nu pot înţelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace…
şi nu mai ştiu ce e aevea… sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare…?
şi cine să mă lase
să mai fug din visul tău în care
împleteam amândoi un jug de mătase…
azi cântă un greier, bate clopotul rece
şi mă surp pe marginea iubirilor tale…
nu-ncape inima mea într-a ta, atât e de mare…
și-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece
——————————––
Daniela PÂRVU DORIN
16 august, 2018