DIN POMI
Din pomi se cam scutură vara,
Cărările par din nou toamne,
În suflet car deja povara
Unor lacrimi dulci de…poame.
De-a valma frunze-ngălbenesc
Foșnind în suspine prea grele,
Prin lume se călătoresc
Zburătăcite-n zări de iele!
Covorul ierbii a pălit,
Nici lacrimile mele nu-l învie,
Prin crânguri se cam stinge ciripit,
A ruginit și frunza de prin vie!
O fi bogată toamna, nu zic nu
Dar ea anunță-apropierea iernii
Și timpu-mi s-o scurta și el de-acu
Și-o alerga spre infinit la fel ca cerbii
Iar iarna, de-o sosi cumva grăbită
Și de-oi păli și eu ca toate cele,
Să știți că voi păși-n etern nuntită
De sentimente calde și…rebele!
———————————–
Florentina SAVU
16 august, 2018