În rest…
Motto: “Mie dor de mine cu sufletul altuia’’(I.Teodoreanu)
Așa ne vom sabota căutările,
trăind pentru Întregul ce substituie orice cuvânt,
îmbrățisându-ne strâns sau chiar iubindu-ne
din când în când…
fericirea nu mai poate fi densă,
avem de străbătut în lat și-n lung
o lume nebună
numai în intraductibilul gest
îmbrățișarea e tot de tip semilună
simt mângâierea mâinilor tale, în toate
în rest…
aceeași tristețe ascunsă-ntr-un cântec de lebădă
același suflet-al-meu rănit ca o ciută
doar neîntâmplatele noastre iubiri
dacă mai prevestesc,
c-o să ne punem dulceață pe răni,
din poezie făcută,
în rest…
11/12.01.2019
Plec după mine, azi!
Plec după mine, azi!
Visele mi le cioplesc în stânci
lasă-mă să mor încet
azi soarele-n iarbă își caută clipa
viața și moartea cântă-mpreună
frumosul duet…
toate în mine țipă
valea-i toată plină de flori
desfac noduri din viața mea chinuită
ai văzut un pluton de execuție
într-un singur om?
merg desculță prin iarba lichidă
la orizont … nici o armă-
………………………..
Și plec după mine, azi
am două griji
să mă vindec de dragoste
și de teamă
Ştiu să îmbrăţişez, dar fără mâini
Ştiu să îmbrăţişez, dar fără mâini,
ştiu să cânt, dar fără glas;
dacă pe mine din mine m-aş smulge
şi tot mai pot scrie despre ce a rămas…
Am cuvintele la degetul mic,
ruinătoare durere intr-atâta răsfăţ –
e o strategie pe termen lung fericirea,
de ea şi de cuvânt mă agăţ…
Între cuvânt şi mine-i iubirea,
între mine şi tot, un tumult!
E o formă de exorcizare, poezia,
un travaliu pe care ţi-l doreşti tot mai mult!
Sau, poate, e un chin în aducere
sau un canon între tot şi „a scrie”?
E la mine-n cuvânt o înfrângere
sau doar un exerciţiu de supravieţuire…
poate un exod sau poate o spadă –
n-am ştiut niciodată mai mult să m-ascult,
n-am fost copil şi n-am fost mamă
cuvintelor care m-au durut…
Există aceleaşi hăţişuri
închise-n aceleaşi dimineţi,
vreau să mă transform din spectator
în actorul propriei vieţi;
închisă într-o temniţă fără zăbrele
te strig, cuvânt! Neîntemniţată
vreau să alerg spre caruselul copilăriei mele,
în care nu m-am dat vreodatăodată.
Am cuvintele la degetul mic,
ruinătoare durere într-atâta răsfăţ,
e o strategie pe termen lung fericirea,
de ea şi de tine, cuvânt… mă agăţ!
————————————
Daniela PÂRVU DORIN
Iași
20 iunie 2019