Daniela PÂRVU DORIN: Pe tocuri

Pe tocuri

 

Când plec de-acasă mă fac că nu plâng,
de-aceea plec pe tocuri să-mpart lumea în două
să văd dacă mai supraviețuiesc lucidității
dacă apar și dispar aproape firesc
de aceea, îți cer, uneori…
să dansăm prin iarbă…pe rouă
Fă-mă să uit, cum cineva demult
îmi strivea degetele
crezând că din vârful lor îmi vin cuvintele
fiecare falangă era zdrobită de-un verb
de un anume verb…
așa cum fiecare poem al meu
îți ascute azi, dintele…
Învăț cu tine, să uit de mine, când pot
și cum se pune dulceață pe răni deschise
cum se pleacă pe tocuri de-acasă zâmbind…
cum se scriu poemele fără condei
am aflat de la tine, dar mai ales…
ce se-acunde între fără egal-ul
și cruzimea unei femei…

——————————

Daniela PÂRVU DORIN

29 iulie, 2018

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *