O zi lungă între stele și-ntre zei
Răsucind luna cu furca, cucuveaua-mi strigă pace
Și-mi voi ști din crucea sorții să-mi culeg pomana minții
Să adun cu mân-albastră cuiele bătute-n toace,
Eu mă duc să dorm cu mine unde mi-au șoptit preasfinții.
Iarbă nouă-mi crește-n tâmplă, nor îmi este perna goală
Soarele își râde-n pântec că trei stele nasc doar fluturi
Dintre munți, inima de dor rotundă curge agale,
Două boabe de rășină-mi sunt pătate și le scutur.
Am iubit în frunză crudă înger pribeag cu ochi gingaș,
Am curs o noapte și-o zi lungă între stele și-ntre zei
Am uns cu flăcări chipuri de miei și-am dansat prea pătimaș,
Mă strânge brâu de șoaptă ruptă și cânt lacrimi din condei.
Șade luna între vreascuri și intre ochi de cucuvea
Naște o floare de mătase cu genunchii rupți în stânci,
Între sâni nasturi își coase și îmbracă stofă de nea.
Eu adorm la pieptu-i veșnic cu un înger și răni adânci.
Noaptea din călcâi
Din foi mă strigă ochiul lunii
Mă strânge noaptea în călcâi
Îmi urlă sfinții ca nebunii
Și nu șterg pragul nimănui.
Îmi plâng cuvântul rupt din mine
Și-aprind scrum de tămâioară
Îmi ard aripile haine,
Strâng iubirea, să mă doară.
Am uitat să adorm în ceruri,
M-a stins mierea cea cuminte
Îmi arde glezna grea de doruri
Ochiu-i rupt de cele sfinte.
Aștern pe foi lacrima lunii
Adun chiar noaptea din călcâi,
Mă lupt cu sfinții și nebunii
Să stai o clipă, să-mi rămâi.
———————————
Daniela Dorina BĂLĂUȚĂ
Leer, Germania
19 iunie 2019